Dan Ionescu: Efemeride. Convorbiri vesperale (2)

Convorbiri vesperale

– Am întâlnit deunăzi pe cineva pe care-l cheamă Gubăuceanu. Mi-a spus că nu are nicio legătură cu satul Gubaucea, dar cineva în neamul lui, primul, trebuie să fi fost din Gubaucea. Și oamenii întrebau: Cine-i ăsta? Gubăuceanu (adică unul venit din Gubaucea, pripășit pe la ei). Inițial, numele au fost porecle. Pe străbunicul nostru știi cum îl chema?

– Pot spune că era din Tâmna, dar nu-i cunosc numele (cel anterior lui Ionescu).

– Tâmneanu se numea. Sunt curios dacă unchiu  (fratele tatei) mai știe aceasta, dar nu cred. M-a contrazis, că nu a fost bătrânu  pe frontul Primului Război Mondial, că nu avea vârsta. „Cum să nu o aibă, era născut în 1895 sau 1896. Îl luaseră pe front să aibă grijă de perechea lui de cai”.

– Dar tu de unde ai atâtea amănunte? mă interoghează soră-mea, atrasă de subiect.

– De la ei, de la tata (bunicul patern), mama Ioana, moșicul din vale (fratele bunicului) și de la tati. Eram curios și i-am descusut.

O rudă a noastră intenționează să vândă lunca (partea din luncă).

Soră-mea:

– Mama nu a întrebat-o cât pretinde pe luncă! Aș fi vrut s-o cumpăr eu.

– Pentru ce?

– Așa, ca să rămână în neam…

– Ai un proiect? Eu numai în asemenea condiții aș achiziționa-o – de mâine, m-aș apuca de lucru: aș săpa un puț, înalț o cabană… De două – trei ori pe lună, mă duc și stau acolo, mă bucur de natură; altfel, să dau o poală de bani, să nu pot trece, decât o dată sau de două ori pe an, iar când ajung, mai și descopăr că s-au tăiat din copaci și revin plin de nervi acasă, nu cred că se merită. Și la urma urmei, ce să achiziționez, pentru onoarea neamului? Mica ură a rudelor, ca nu cumva să fi pretins noi pădurea? Că eu nu am auzit niciodată pe bunici să ne fi spus că ne lasă nouă ceva din luncă. Și nici nu sunt nemulțumit. Dacă vreau, îmi plantez eu tei, că am pământ destul. Cum a făcut un fost coleg din Vâlcea – o curea de salcâmi: când înfloreau, era o minunăție! Toți opreau mașinile și se uitau.

Din dezbaterea aceasta, soră-mea se întoarce la problema ei curentă, cum îngrădește ea terenul de 2000 de metri pătrați. Dacă face gardul din tablă, i-l suflă vântul, plus zgomotul. Ar fi optat pentru un gard zidit, dar la cât material ar întrebuința, mai potrivit ar fi să ridice un etaj din casă…

(Va urma)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *