Liviu Florian Jianu: Balada bicicletei furate

banner dreptul la memorie
Povestea unui belciug
Nu mă dumiresc, o mură,
Cine, tufa ploii , fură?
Care Urs – stâncos, de stepă –
Mi-a furat o bicicletă?

Sau cumătra-n scumpe gale
Peste ferme de-animale,
Din cămările-i parcate
De n-ai loc de dat din coate,
S-a îndrăgostit lulea
Chiar de bicicleta mea…!
A furat?… Sau o  iubea?…
Din iubire, în iubire,
Bicicletele-n psaltire
Le citim, ca pomenire,
Că de-atâta mers pe roate,
Cu puteri neînsemnate,
Și iubite-s… și furate…
Cine Dumnezeu, nu fură
Dragostea de mers, din gură?
Dar – de vrei să știi ce mumă
A iubit… vezi ce consumă…
Rău îmi pare doar de-un ghid:
N-am legat-o de un zid.
Însă cum să legi – bizar –
Fără un belciug, măcar,
Bicicletele ce vin,
Ca să scrie ce poftim,
Pieței din Iersualim?…
10 iunie 2015

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.