Pizza. Poem de Liviu Florian Jianu

V-am spus că am auzit-o.
Tăcea.
Tăcea răstignită între doi pomi.
Între ei, 
din aceeași rădăcină,
între doi.
ea era.

Cu capul pe spate.
Și picioarele desfăcute-nainte.
Și nu mai năștea.

V-am spus că am auzit-o.
Era tânără.
Iar.
Și-a rămas tot așa.

Aceasta este pelicula noastră.
O voi filma din nou, și din nou.
Și o voi pune 
pe-o tavă
și-am să v-o aduc la fereastră.

Să știți că e vie.
N-a rămas
printre flori,
un tablou.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.