Fara lacrima… Isi sufleca si ea, manecile, saraca, ca sa-si – mai – creasca, sau faca – vreun copil. O femeie frumoasa. Cu spranceana ei stanga, ridicata, severa, si de sub spranceana ei dreapta, ca o aripa lunga, privindu-ne bland. Ce sa faca femeia? Ca n-o sa-si puna la guler, capul Gorgonei, sau tot Uniceful, flamand? O fi primit – vreun martisor. Sa i-l duca lui mama. Si si l-a prins ca o fotografie pe fereastra hainei ei vie. Ea, ciupercuta, plina de globulele-i albe pe rosul padurii taiate – galben, decorul – ca o mamaliga – pe grauri demult emigrate de spaima- alb-astru, aidoma seninului cerului, camasile noastre. 27 februarie 2018 doamnei Marina Basta Răspunde ↓
CaTRENUL înghețatelor saloane… Izbăvitoare-i iarna, când mai ninge, Complice cu polare geruri îndelunge, Nădăjduind ( e Noua Eră Glaciară…) Miicrobi și viruși – congelați – să piară! Petre Cazangiu Răspunde ↓
Fara lacrima…
Isi sufleca si ea, manecile,
saraca,
ca sa-si – mai – creasca,
sau faca –
vreun copil.
O femeie
frumoasa.
Cu spranceana ei stanga, ridicata,
severa,
si de sub spranceana ei dreapta,
ca o aripa lunga,
privindu-ne bland.
Ce sa faca
femeia?
Ca n-o sa-si puna
la guler,
capul Gorgonei,
sau tot Uniceful,
flamand?
O fi primit –
vreun martisor.
Sa i-l duca
lui mama.
Si
si l-a prins
ca o fotografie
pe fereastra hainei ei
vie.
Ea,
ciupercuta,
plina de globulele-i albe
pe rosul padurii
taiate –
galben,
decorul –
ca o mamaliga –
pe grauri demult emigrate
de spaima-
alb-astru,
aidoma seninului cerului,
camasile noastre.
27 februarie 2018
doamnei Marina Basta
CaTRENUL înghețatelor saloane…
Izbăvitoare-i iarna, când mai ninge,
Complice cu polare geruri îndelunge,
Nădăjduind ( e Noua Eră Glaciară…)
Miicrobi și viruși – congelați – să piară!
Petre Cazangiu