SCHIȚE PENTRU DOI OAMENI POLITICI ÎN 1819
Ca doi corbi înfometați
Stând la pândă într-un pom
Greu de ani, înverșunați,
Croncănind ca apucați
Când miros vreun hoit de om;
Sau ca două cucuvăi
Ce din țainițele crunte
Taie noaptea cu ochi răi
Când pe cer se sting văpăi
Iară luna se ascunde;
Sau ca doi rechini, pândind
Lângă-o insulă-n Atlantic,
Vreo corabie, vorbind
Despre prada ei, cu jind
Și cu sufletul romantic.
Sunteți dou hulpavi ereți;
Două scorpii sub o stâncă;
Doi lupi crânceni, hrăpăreți;
Doi corbi negri, certăreți;
Două vipere – și încă !
_____________
Poemul vizează doi dintre oamenii politici ai Angliei contemporani lui Shelley; Henry Addington Sidmouth (1757 – 1844) ministru de interne, răspunzător de cele mai crâncene represiuni ale unor revolte muncitorești și Henry – Robert Stewart Castlereagh (1760 – 1822) ministru și unul dintre promotorii ”Sfintei Alianțe” , care s-a sinucis într-un acces de demență tocmai când trebuia să plece la Congresul de la Verona, pe care-l pregătise el însuși.
Sursa: http://literaturapopoarelor.blogspot.com/2013/04/percy-bysshe-shelley-poezii.html
De fapt, problema este alta. / si-i de cand lumea, vrei, nu vrei/ sa aperi acvila, cand gloata/ ce stie doar de oul ei/ isi pierde slujba-n care, biata/ nu ii incape nici ciuboata. / cat timp mai ai din ce-i in cei, /hrani sub tine-ntreaga ceata/ cat alti vicleni si farisei/ nu o asmut, cantandu-i plata/ din cuibul chiar, nobletei ei/ mai – canta – muzele – diata / cand nu…din ferul groazei , zei… ( In fact…)