
https://blog.revistaderecenzii.com/
Aceeași, și totuși…
Aparent, nimeni nu are de împărțit cu nimeni.
Aparent, totul curge.
Până când,
se întâmplă ceva dinapoi.
Atunci, nu mai recunoști.
Nici oamenii. Nici trecutul. Nici mizele.
Atunci fiecare
își dă măsura.
O să spuneți că învierii din noi.
Dar –
învie doi oameni –
la fel?
Morala pare frumoasă.
dar puneți-i să crească
o viață întreagă
la aceeași masă bucuroasă, sărbătorească.
Felicitari pentru schimbarea tonului, Liviu!
Imi place abordarea asta noua, minimalista…