Aria Canapalei
Lui Mereuță
O, ceruri, desfundata-mi canapea!
Habar nu am ce este mai de plâns:
– Pe ce-aș putea – să stau – în casa mea?!
– Sau pe ce–ar sta – bolnavii – ce n-au strâns
Pe când s-or interna – de o saltea?!…
Sau pe un cric – de ridicat – `nadins –
Din cel întins – povara lor cea grea?!
O, ceruri, ce afacere-mi, pe-o stea –
Pe care – cine-n lume – s-o fi prins?!
Să nu te poți – în veci de veci – ierta:
Sau n-am condiț din pensia mea – a sta –
Sau n-are ea – atâția – în cuprins,
A odihni – pe-un pat – mai acana?
Și-azi plouă bani…
Ce mâine – vor fi nins !…