Azilul de zi și de noapte
Roboții chiar transportă –n vechea Troie,
Cam afumând – tot ce nu vrei, din viciu –
Și bucuria asta – e-un supliciu,
Al existenței – ca să strigi: Ahoe!
Încă-un pahar! Victorie! Ce deliciu!
Înc-un succes! Ca astăzi, vine Chloe!
Mă va iubi – ca Daphnis – eu sunt Poe,
Până-n azilul vieții, din capriciu…
Fenomenologia spiritului efemer
Râpa-i plină de vedete,
De VIP-uri, numai …scumpete,
Cum le vezi, așa dispar…
Sunt …eterne – ciori în par!
Petre Cazangiu