Cântecul lui Pinocchio. Poem satiric, de Liviu Florian Jianu

 
Dragul meu părinte rătăcitor,
Mă bucur că ai revenit acasă
În mijlocul familiei.
Chiar dacă singur.
Aici va fi întotdeauna o pâine de mâncat
Albă.

Dacă nu a fost pusă pe masă
Nu e vina ta.
Au fost mulți sărbătoriți azi.
Și unde să pui o pâine
Între atâtea bunătăți?
Unde să mai înghesui
Comorile lumii, în plasă?
Am auzit spunându-se
În jurul meu:
         Cine se supără, să i se taie nasul.
Eu sunt Pinocchio,
Dragă tată Geronimo.
Dă-mi și mie un suflet
Că sforile astea
Îmi taie toate oasele
Și totuși
Mă bucur
Că suntem împreună
În aceeași nostalgie
 
7 ianuarie 2015
  Jianu Liviu-Florian
Cu deosebit respect
Sf. Gh. Vechi
Cu generalul Pacepa

Un comentariu la „Cântecul lui Pinocchio. Poem satiric, de Liviu Florian Jianu

  1. Indecentă răzbunare și ironie a vremurilor

    Canicula-i bacterie, de-acuma, furioasă,
    Pătruns-a pe sub ușă, în temperata casă,

    Roșie ca racul, aproape goală umblă,
    Viral, să compromită și …virtuala Umbră!

    Petre Cazangiu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.