Dragul meu părinte rătăcitor,
Mă bucur că ai revenit acasă
În mijlocul familiei.
Chiar dacă singur.
Aici va fi întotdeauna o pâine de mâncat
Albă.
Dacă nu a fost pusă pe masă
Nu e vina ta.
Au fost mulți sărbătoriți azi.
Și unde să pui o pâine
Între atâtea bunătăți?
Unde să mai înghesui
Comorile lumii, în plasă?
Am auzit spunându-se
În jurul meu:
– Cine se supără, să i se taie nasul.
Eu sunt Pinocchio,
Dragă tată Geronimo.
Dă-mi și mie un suflet
Că sforile astea
Îmi taie toate oasele
Și totuși
Mă bucur
Că suntem împreună
În aceeași nostalgie
7 ianuarie 2015
Jianu Liviu-Florian
Cu deosebit respect
Sf. Gh. Vechi
Cu generalul Pacepa
Indecentă răzbunare și ironie a vremurilor
Canicula-i bacterie, de-acuma, furioasă,
Pătruns-a pe sub ușă, în temperata casă,
Roșie ca racul, aproape goală umblă,
Viral, să compromită și …virtuala Umbră!
Petre Cazangiu