Cetățeanul Însemnat
O scrisoare pierdută – 1953
Tocmai el? Ultimul om?
Pe care nu dai doi bani?
Un pensioner? Cu tabietul lui?
După o viață de amploaiat?
Singurul…
Care pune la loc…
Ce a găsit…
Din ce a tot cărat…
Și dacă nu ar fi fost Birlic…
Nici nu ar fi fost deconspirat…
Dar…
O scăpare…
A cenzurii…
Timpului…
Un om cinstit, a fost dat în vileag…
De fapt – fără el – nici nu ar fi existat…
Eterna scrisoare pierdută a timpului…
Și ce mai are acest om…Însemnat?
A ascultat… Dezinteresat…
Răspunsul…
La o întrebare…
Care îl frământa demult…
Care?
“Eu cu cine votez?”
A primit numele, verificat, pe bilețel…
Și a făcut România – Mare.
Cum, oare? Și de cine, a ascultat? Și de ce?
“- Să trăiască coana Joițica, că e damă bună!”
24 iulie 2016
( soare în creștere puternic, la tehnoredactare, final)
O LECŢIE PIERDUTĂ
– Cozerie cu Nenea Iancu…
– Înţeleg eternitatea …
N-am habar ce-i coteria
Şi cum a ales ea – noaptea –
Să-mi …încarce butelia?!
Petre Cazangiu
Dilemă caragialesc-sartriană…
( Șișul – bisturiu ratat)
Dacă ieșeam – pașnic gând! –
Să văd lotrii-n faptă, când
Îmi …operau aragazul,
Îmi …ajustau și bypassul?…
Petre Cazangiu