https://blog.revistaderecenzii.com/

Călătoresc pe Glob

și ajung în Kiribati. Drumul este lung, dar merită.

Până la urmă, aterizez pe undeva,

dincolo de o cizmă din sudul Australiei, din vârful căreia,

cale de jumătate de palmă, Kiribati arată, de sus, ca un punct de aterizare.

Aici, mă umplu de încântare. Nu mi-ar fi spus nimeni. Dacă nu aș fi știut

să citesc în limba română.
Nu există partide politice organizate.

Există grupuri de persoane care împărtășesc aceleași vederi politice.

Mă gândesc ce vederi politice poți să împărtășești în plin Oceanul Pacific?
Apoi, mă îngrozesc ce lupte s-au dat, în istorie, ca să se înființeze o insulă.

Și cât de greu mi-a fost să ajung până acolo.

Ca să vă dau de veste.
Că am aflat și eu unde este. Am pus chiar și degetul.

Și l-am dat. Cu punctul ei, minunat.
Le mulțumesc învățătorilor și profesorilor mei, de limba română.

Fără ei, nu aș fi ajuns atât de departe!

Și atât de devreme și luminat!