Dan Botez: Mareşalul şi celelalte personaje ale tabloului
de Ştefan Vlăduţescu
Cartea procurorului Dan Botez, „Ion Antonescu. Destinul unui Mareşal al României” (Craiova, Fundaţia-Editura Scrisul Românesc, 2012) nu reprezintă o inspiraţie de moment. Ea este rezultatul unei analize personale şi istorice aprofundate. După ce a absolvit, în 1984, Facultatea de Drept a Universităţii „A.I. Cuza” din Iaşi, şi-a definit şi concretizat aspiraţii conexe studiind şi istoria. A terminat Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti în anul 2000. Atunci şi-a obţinut licenţa cu teza „Mareşalul Ion Antonescu în faţa justiţiei, între adevăr şi mistificare”. Ulterior, a publicat împreună cu Gheorghe Buzatu şi Ioana Panagareţ o carte despre „Procesul şi execuţia Mareşalului Ion Antonescu”.
Preocuparea pentru Ion Antonescu este fundamentalmente una de ordin ştiinţific. Există şi o raţiune complementară, după cum mărturiseşte autorul: „pentru că avem în vedere o personalitate de excepţie a naţiunii române care, din nefericire, a avut un destin tragic”.
Pe de altă parte, Dan Botez mai aduce un argument: este pasionat de mareşalii României, iar Ion Antonescu este unul dintre ei. România a avut trei mareşali: Alexandru Averescu, Constantin Prezan şi Ion Antonescu. Prin hotărâri ale Senatului şi Camerei Deputaţilor, în 1930 a fost instituit gradul de mareşal. Pentru contribuţiile în Primul Război Mondial, în octombrie şi noiembrie 1930, generalii Alexandru Averescu şi Constantin Prezan au fost avansaţi mareşal. Ion Antonescu a fost făcut mareşal în mai 1941 după victoriile armatei române pe frontul de răsărit. Dan Botez dezvăluie că în cadrul proiectului mareşalilor a ales să scrie mai întâi despre Ion Antonescu din trei motive: a fost şef de stat şi „a sfârşit tragic”; a făcut ambele războaie mondiale; „este una dintre cele mai controversate personalităţi ale secolului XX”. În plus, se detaliază, „în anul 2012 se împlinesc 130 de ani de la naşterea sa”.
Cartea are şase secţiuni: a) biografia, anii de până la Primul Război Mondial; b) participarea la Primul Război Mondial, urcarea la putere, participarea la cel de-al Doilea Război Mondial; c) arestarea; d) procesul şi execuţia; e) soarta unora dintre conspiratorii loviturii de stat de la 23 August 1944; şi f) opinii ale unor „monarhi, oameni politici, istorici şi scriitori” despre Ion Antonescu.
De interes biografic pentru Craiova, în ce-l priveşte pe Ion Antonescu este că între 1898 şi 1902 a urmat aici Şcoala fiilor de militari Craiova.
În sinteză, poziţia argumentată de Dan Botez este că „lucrarea nu urmăreşte în nici un fel – şi nici nu poate urmări – o eventuală reabilitare a Mareşalului Ion Antonescu”; „ea prezintă împrejurările în care un om dedicat ţării sale (…) a ajuns să aibă un destin tragic, nemeritat”.
Cartea nu face numai o expunere de fapte, documente şi opinii, ci, conform proiectului iniţial, evaluează, evidenţiază „fapte bune, dar şi greşelile care l-au dus pe Mareşalul Ion Antonescu la un sfârşit tragic”. Valorizarea nu este una inerţială şi blocată în vâscozitatea propriului punct de vedere unilateral. Autorul este deschis la a se lăsa impregnat şi de punctele de vedere ale unor istorici reputaţi (precum Constantin Giurescu, Dinu C. Giurescu, Dan Berindei, Florin Constantiniu, Adrian Cioroianu ş.a.). Mai mult, în examinarea multi-perspectivă sunt prinse şi alte elemente esenţiale ale situaţiei care l-a adus la putere pe Ion Antonescu. Sunt individualizaţi factorii care au contribuit la configurarea cursului de fapte şi opinii numit istorie. Sunt radiografiate structurile de putere, forţele şi relaţiile prin care se explică evenimentele în centrul cărora s-a aflat mareşalul Antonescu.
Prefaţa cărţii este semnată de reputatul istoric Adrian Cioroianu. Ea se intitulează „Ion Antonescu – o probă de foc a istoriografiei româneşti contemporane” se constituie ca un punct de vedere sintetic în legătură cu tema: „a scrie despre (…) Ion Antonescu – arată Adrian Cioroianu – reprezintă una dintre cele mai grele întreprinderi istoriografice imaginabile în România de azi”. Despre cartea lui Dan Botez subliniază că Dan Botez „şi-a asumat cu real curaj intelectual sarcina şi riscurile scrierii unui volum despre acest personaj istoric foarte complex. Cartea de faţă strânge majoritatea informaţiilor disponibile, într-un ansamblu care va aduce multe motive de meditaţie pentru cititor”.
Într-adevăr, lectura cărţii împinge la reflecţie. Tabloul istoric al epocii în care a trăit Ion Antonescu are claritate, coerenţă şi consistenţă. Construcţia istorică este solidă. Acest lucru face ca Ion Antonescu să poată fi mai bine văzut în contextul vremii sale. De asemenea, să fie mai corect evaluat în raport de modul în care se structura şi se reconfigura ordinea politico-militară a acelor ani.