Dan Ionescu: În biserică. Lirică

În biserică,

a pâlpâit textila unui înger.

Trecuse printre enoriași,

neobservat deloc.

O bătrână,

vrând sfântă a mai fi,

vorbea în broboadă,

despre adâncu-i fast.

Sub privirea-i mută,

nucile, aduse de pomană,

s-au răsturnat din coș.

Atunci, orologiul din piață a sunat,

preț de câteva minute.

 

Un acrobat mergea pe sârma întinsă între două turle,

ținând în mâini un sul drept prăjină,

un atestat de apostat, de la împărat.

Un comentariu la „Dan Ionescu: În biserică. Lirică

  1. Prea SUNTEM, fără A FI

    De lung netimp, logica îmi scapă:
    – De ce ne înecăm în râuri fără apă?…

    – De ce, într-o secundă, prindem Fire,
    Și-o viață, an de an, murim cu zile?!…

    Petre Cazangiu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *