– Eu te-am crescut.
Si-n jurul meu
o casa veche-am zugravit.
si una-n sat,
am pus la loc.
si o livada,
si un joc
si -un cant
din stiinta mea
cu foc
iubite toate
pe pamant.
si -am scris
si carti.
cincizeci.
si chiar
le-am recitit
stiind ca tu
de mine -n
vremea care fu
nu o sa ai
priviri
deloc.
Eu aste toate le-am facut.
Si-ai mei, din urma
tot asa.
Și cât de grea fi-va țărâna…
Nu cred răspuns a da să pot –
La locul de …străbun tăcut –
Lăstarului meu, drag nepot:
– Unde ai fost, TU ce-ai făcut?
Petre Cazangiu
– Eu te-am crescut.
Si-n jurul meu
o casa veche-am zugravit.
si una-n sat,
am pus la loc.
si o livada,
si un joc
si -un cant
din stiinta mea
cu foc
iubite toate
pe pamant.
si -am scris
si carti.
cincizeci.
si chiar
le-am recitit
stiind ca tu
de mine -n
vremea care fu
nu o sa ai
priviri
deloc.
Eu aste toate le-am facut.
Si-ai mei, din urma
tot asa.
mai mult
decat
negrija mea.
acum
e – toata –
vremea ta.
ai grija
si de palma mea
peste tarana
ce-a trecut…
te va purta
cand vei calca…
atat de buna,
si de mut…