Fabula ciocnirilor pe stradăAzi, în ulița cea mare
S-au ciocnit două pahare!
Ce păcat ! Erau de tablă!!
Un Cayenne, și-un Citrioen,
Și aveau așea valoare!
Pe așa justiție – oarbă!
Vin pahere, pe teren –
Din Guvern , în alt Guvern
Și dreptatae noastră, roată,
Guvernarea… cealalttă,
Să o tot resolve … toată!
Vin cu scaune, vin cu steaguri,
Cu volane din meleaguri
Unde toate merg ca unse –
Și la noi – nu sunt ajunse
Nici de-o MARE iMPACARE.
Între niște autobuze.
Și taxiuri. Trenuri. Buze.
Într-o Mare Guvernare
De copii, și de lehuze.
Dar – atenție – că încalte
Arta asta – cere carte –.
O, cât Soare are fiecare !…
Nu gerul care pișcă-n față
Ne biruie al vieții umblet,
Pătimașul frig din suflet
Frige inimi și ne-ngheață!
Petre Cazangiu
O adaptare, la zi
De-atunci, justitia are ochii goi,
Si talgerele – pline – in balanta,
Si suntme fericiti detot, camd noi,
Calcam peste cadavre – cu speranta !
E ger, pe glia nimănui…
În dezacordate vremuri –
Cât ar fi de cald, tot tremuri…
Ne-școliți cu doctorate
Te îngheață, sloi de …grade!
Petre Cazangiu