Îmbucăturile tinereții veșnice
Iubita mea,
Cu-ntreaga mea dantură,
Eu recunosc :
Ți-am fost o acritură!
Și m-ai mâncat –
Așa cum te-am mâncat –
Acuma – tot borcanul – mi-ai lăsat –
Pe jumătate –
și nedestupat –
Dar nu mai am –
Din vechea mea arsură –
Să te mănânc –
nici măcar –
dinți… în gură!
Te rog,
Nu castraveți –
Ci gogoșari –
Să-mi dai să beau –
din sânii tăi –
cei mari –
Și lângă ei –
cartofi –
și o friptură –
Știu că sunt tari –
Să mi le-nmoi –
În gură –
Și vom fi iarăși –
nesfârșiți –
de Mari!
Și vom avea –
din noi –
o-mbucătură!
