Îmbucăturile tinereții veșnice, de Liviu Florian Jianu

Îmbucăturile tinereții veșnice

Iubita mea,

Cu-ntreaga mea dantură,

Eu recunosc :

Ți-am fost o acritură!

Și m-ai mâncat –

Așa cum te-am mâncat –

Acuma – tot borcanul – mi-ai lăsat –

Pe jumătate –

și nedestupat –

Dar nu mai am –

Din vechea mea arsură –

Să te mănânc –

nici măcar –

dinți… în gură!

Te rog,

Nu castraveți –

Ci gogoșari –

Să-mi dai să beau –

din sânii tăi –

cei mari –

Și lângă ei –

cartofi –

și o friptură –

Știu că sunt tari –

Să mi le-nmoi –

În gură –

Și vom fi iarăși –

nesfârșiți –

de Mari!

Și vom avea –

din noi –

o-mbucătură!

Revista de recenzii