În lan. Poem de Liviu Florian Jianu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Macii – rubinele verii – Delicatese Literare

Copil fiind, nu m-am despuiat niciodată

să intru în lanul de grâu.

M-ar fi zgâriat spicele,

m-ar fi înțepat bulgării,

mi-ar fi trecut prin sânge și carne și paiele,

și aș fi ieșit afară repede

să mă întorc pe lunci, și pe pietre,

pe maluri de vale, de râu, și de verde,

să mă arunc odată cu privirea

până unde puteam respira toate undele

mării, redându-le, și flămând de ele,

chemându-le, când nu mă chemau ele.

fără haine

de aș fi putut să trăiesc

viața întreagă

în blânda adiere de munte a verii,

hrănindu-mă numai din mișcările

nevăzutelor și văzutelor din zorile deșteptării,

și până-n scapătul în aburul laptelui stelelor

mi-ar mai fi lipsit numai luna

să nu pleci niciodată

fără să gravitezi în jurul încrederii mele,

să ne topim împreună

și să ieșim iarăși afară

din înghițirile și lepădările

ce nu puteau

nici în transparența transhumanțelor noastre

vreodată, să se și termine

copil fiind, nu m-aș fi despuiat niciodată,

nu te-aș fi despuiat niciodată

am fi trecut doar

unul prin altul

murind

ca să învie

aceeași pereche

fără să știe

liber, ochilor noștri, infinitul, înaltul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.