https://blog.revistaderecenzii.com/

Privesc dimineața

Și moare întunericu-n mine.

Te găsesc cântărindu-mă-n somnul

    ușor,

     când uitată e viața.

mă trezesc,

    nu e nimeni.

și-mpreună cu tine

    iau iarăși pana.

pana-mpărțită pe-n două.

odată, cu lacrima.

odată, cu dansul pe cerul plin de seve de rouă.

odată, cu buzele-n ochii

suflărilor

topite mutelor noastre  zbateri pe tochii…

odată, ca rodiile-n zodiile-n care văd orbii.

privesc dimineața.

și știu că ești în lumina

care nu moare

în mine,

oricât de departe

te-aștept să recapăt

din adâncul minelor tale

pană la pană,

lăuntricei noastre încrederi

certitudinea

că inspirația

odată cu viața,

odată cu zborul,

odată cu dimineața ce ne-așteaptă în față,

nu are capăt