Încovoiaţi de gânduri fără glas, de Petre Cazangiu

Încovoiaţi de gânduri fără glas

Toate tăcerile din lume de-ar porni
Să ardă la lumină, într-o zi,


Pământu-ar fi, etern, feştilă-n sfeşnic
Şi ar vui – vulcan – cu ţipăt veşnic!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *