La căptușit
Cât nu i s-o fi zgâriat BMW-ul
lui Eugen Ionescu, săracul,
Până când l-a luat dracul…
Se poate?
Să trăiești într-o asemenea absurditate?
Unii – să faca obiecte – aproape perfecte.
Alții, să încaseze – numai directe.
Pe nesimțirea asta – în teatru.
De sensibilitate.
Ia să încerci, să acoperi
Dar nu cu soluții de biochimie
O zgârietură, măcar…
pe o piele…
dar de la cap,
de la capăt,
Și până-n obiele…
A-prins de-o toartă a Cerului
PRETEXT: ,,Omului îi trebuie un vis,
ca să suporte realitatea.” (Sigmund Freud)
De câte ori pârjolul se revarsă,
Închipuirea-n ropot mi-este arsă,
De-a Muntelui mirabilă răcoare,
De-ndemnurile aprigi din izvoare…
Petre Cazangiu