Citadela darului

Filiala din Craiova a UAPR

Galeria Arta

Adrian Stoenică

Pictura

Intram in expozitie. Se citeau afara

Nume si grade ce n-au vrut sa moara.

Dar viata, in pictura ei amara,

Te pomenea, ca marfa, de povara.

 

Pareau ostenii mici, doar detinutii

Pamantului mascatelor discutii –

Ce fabrica razboi si revolutii,

Si arme de consum, ce nasc mancurtii –

 

In galerie, sfinti. Ce n-au fost tineri?

Nu au gresit? Nu? Niciodata, vineri?

Un fel de luminate barbi de vata.

Care s-au dat, sa scape lumea toata.

 

Si anotimpuri. Clare. Ape. Mare.

Paduri. Tarani barani. In asteptare.

Si flori. Si case-atat de neinsemnate,

Ca nimeni, pentru ele, nu s-ar bate.

 

Atata binecuvantata libertate!

Cine, pe lume, vrea mai multa-n toate?

Cine ii pune prêt? O ia? O vinde?

El, pictorul, pe-o gura de merinde?

 

Eu, care sun, si pipai, ganduri care

Chiar de le-as pune prêt, nu au vanzare?

Sau tinerii ce intra-n galerie

Si vad frumosul, numai, pe hartie?

 

Ies. Si privesc coloana camuflata.

Atat de tineri. Ca sa se tot bata.

Iubind si ei. Femei. Frumos. Copii.

Si toata arta vietii. De a fi.

 

O tanara armata. Se da toata.

Ca sa traiasca sufletele-n Arta.

Nevinovata viata vinovata.

 

17 -18 iulie 2014