Citadela darului
Filiala din Craiova a UAPR
Galeria Arta
Adrian Stoenică
Pictura
Intram in expozitie. Se citeau afara
Nume si grade ce n-au vrut sa moara.
Dar viata, in pictura ei amara,
Te pomenea, ca marfa, de povara.
Pareau ostenii mici, doar detinutii
Pamantului mascatelor discutii –
Ce fabrica razboi si revolutii,
Si arme de consum, ce nasc mancurtii –
In galerie, sfinti. Ce n-au fost tineri?
Nu au gresit? Nu? Niciodata, vineri?
Un fel de luminate barbi de vata.
Care s-au dat, sa scape lumea toata.
Si anotimpuri. Clare. Ape. Mare.
Paduri. Tarani barani. In asteptare.
Si flori. Si case-atat de neinsemnate,
Ca nimeni, pentru ele, nu s-ar bate.
Atata binecuvantata libertate!
Cine, pe lume, vrea mai multa-n toate?
Cine ii pune prêt? O ia? O vinde?
El, pictorul, pe-o gura de merinde?
Eu, care sun, si pipai, ganduri care
Chiar de le-as pune prêt, nu au vanzare?
Sau tinerii ce intra-n galerie
Si vad frumosul, numai, pe hartie?
Ies. Si privesc coloana camuflata.
Atat de tineri. Ca sa se tot bata.
Iubind si ei. Femei. Frumos. Copii.
Si toata arta vietii. De a fi.
O tanara armata. Se da toata.
Ca sa traiasca sufletele-n Arta.
Nevinovata viata vinovata.
17 -18 iulie 2014
Tot citind și luând aminte
La ce-mi scrie acest Jian,
Dragii mei,să-l țineți minte!
Că-i poet de neam, oltean.