Victoriile mele de Sfantul Nicolae

–         Am cerut fetei mele mai mici un cubulet de ciocolata, l-am invelit intr-o coala pe care era scrisa “Repetabila speranta”, si l-am pus in cutia postala a Bisericii, ca pomenire, din partea ei, a parintelui Cleopa Ilie;

–         Am reusit sa depun la poarta teatrului Globus, din Londra, o carte, “Fahrenheit 451”, ca dar de ziua ei, de Mos Nicolae, si Mos Craciun, pentru mama Albei ca Zapada;

–         i-am agatat, in gard, unui fost coleg de scoala, azi, salarizat pentru munci ocazionale prin oras, cateva plase cu varza;

–         am lasat prin Biserici servetele de sters ochelarii, o agrafa, o jumatate de portocala, un litru de lapte,  cateva eugenii, o bucata-doua  de branza topita,  o pizza, o omleta, cateva felii de salam prajit, cateva poezii fara valoare.

–         i-am spus unui preot ca batranii nostri nu stiau sa citeasca rugaciunile premergatoare spovedaniei; sa imi permita sa ii repet pacatele mele cu voce tare. Si el mi-a oferit un scaun. Si i le-am repetat. Si am stat de vorba. Habar nu am daca m-a iertat, sau nu m-a iertat. Eu stiu ca sunt vinovat pentru toate pacatele lumii. Si ca lumea aceasta ar trebui sa fie Raiul  Si daca nu este, eu sunt singurul vinovat.

5 decembrie 2013