Miluire și mântuire. Proză, de Adi Popescu

Am urmărit pe youtube câteva filmulețe cu fenomenul (de fapt teofania) Pătru de la Maglavit. Săptămâna trecută am fost la bibliotecă și am rămas surprins când o angajată nu auzise de Petrache Lupu. Eu mă gândesc că de la Moise, deci de acum cca. 4600 ani Dumnezeu nu s-a mai arătat nimănui. Cred că fenomenul Maglavit, în epocă era mai consistent decât e în prezent Arsenie Boca. Plecau zilnic zece trenuri din Craiova. Venea lumea pe jos, cu carul sau cu ce putea. După epifanie, Pătru a fost înzestrat cu harul vindecării. Făcea adevărate minuni. A venit și Carol al II-lea. A fost consultat de medici celebrii ai vremii și a fost găsit perfect sănătos. L-a luat și Antonescu cu avionul până la cotul Donului când i-a mărturisit generalului că războiul e pierdut. Apoi era ridicat sistematic de comuniști câte o săptămână (când e posibil să fi fost bătut și torturat) dar Pătru nu a recunoscut niciodată asta. Fac acum analogie cu chinurile la care a fost supus Iisus. El vindeca lumea, o îndemna la credință și smerenie iar ca drept răsplată a fost bătut și torturat de regim. Ce destin tragic!

Există și o poză cu viziunea. E arătat un Dumnezeu cu barba lungă, ochii albaștrii care levita deasupra solului. Prima minune a fost cu el. Din gângav și închis la minte a fost luminat. Ținea predici ca un orator înăscut.

Când va fi următoarea teofanie? Când va trimite domnul un sol sau va veni personal să ne îndemne iar la credință și smerenie? Am găsit un mare secret. Rostul nostru în această lume: miluire și mântuire.

Un comentariu la „Miluire și mântuire. Proză, de Adi Popescu

  1. DISTIH INCURABIL

    De-a dreptul incredibil s-a-ntors lumea pe dos:
    Devii interesant bolnav și nu când ești sănătos!…

    Petre Cazangiu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *