În cearcăne verzui te ocolesc departe
vibrațiile ierbii, arcuite tandru,
și le ivești, și le azvârli în jur, sparte
cu râsul tău de băiețandru.

S-ar fi întins sub tine inelată
bolta de ierbi sunându-și glasurile-n prund
dar tu nu știi de ea – și treci întâiași dată
prin stelele ciudate, căscăund.