Ofrandă, de Liviu Florian Jianu

Domnului Profesor Ovidiu Ghidirmic si Familiei:
Ofrandă
Singur și simplu neîncăput pe un covor oltenesc.
Prea adânc la fântânile gurii luminilor minții izvoadelor firii
pe față.
Încordat ca un arc într-un verb de urcare măreață.
Spre un pisc de omăt, și de hăt, si de făt – românesc.
 

Prea –n furtună, și calmă, și iute, și-n strune, și-n sunete –
Scrâșnet de mare,
Stranie retorică – logică – tonică –
Care te-nvață.
 
Multe – despre ce n-ai să știi niciodată.
Puține – despre ce faruri – care nu-și merită – cruda lor soartă.
 
 
Singură carte. Care se umple – înghite – istorie după istorie –
Viață cu viață – fapte cu fapte.
 
Scrisă pe dinăuntru. Și ținută-n ecouri.  
 
Și restul vine ca un cofrag. Ca sarcofagul unui buștean –
Dintr-o pădure – dintr-un meleag – dintr-un noian –
Pământean –
Olimpian.
 
Singur și neîncăput pe un covor oltenesc
Ca o buturugă  ridicată după îndelungi așteptări
Să vorbească-n picioare –
Să tremure bolta
De cântecul ei apăsat . Și curat.
 
Că oricât ea ne pare
Imaculată – înaltă –
Prin toți nervii acestui copac – care suntem – ne doare –
Atâta de tare –
 
Încât își întinde – de oriunde revine –
Înapoi – sidefatele-n verde – tulpine –
 
Prea măruntele-i degete
Să ne  țină și pipăie
 
Melcii…
 
Să ne pre cugete
Fără să pregete…
 
Flori De colie.

Un comentariu la „Ofrandă, de Liviu Florian Jianu

  1. Lecție deschisă perpetuu

    De la sfinții înaintași –
    Din …liceu, Craiova, Iași…,

    Dobândit-am drept făgaș:
    CINSTEA de MESERIAȘ!

    Petre Cazangiu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.