Pe toți ne doare dragostea de toți
Pe toți ne doare dragostea de toți.
Ea, niciodată, nu ne dă nici pace.
Ne doare-atât, că nici nu putem face
Iubiți, din prea mulți oameni, prea mulți zloți.
Pe toți ne doare dragostea de toți.
Și o cântăm – mai mare – totdeauna,
Cu cât suntem, de adevăr, mai hoți,
Cu-atât mai mare este și minciuna.
Pe toți ne doare dragostea de toți.
O cer prea mulți, ce au și-așa, prea multă.
O dau – cei care doar – din gol – o cântă –
De-aceea-n creiere –avem – mai bune roți –
Și ceasornicărim – o lume frântă.
Pe toți ne doare dragostea de toți.
Că nu ne-ajung, oricât am tot produce,
Nici măcar răbojirile, pe cruce,
Să ocrotim – atâți fanarioți.
Pe toți ne doare dragostea de toți.
Atâta, doar – că pune-i s-o și scrie.
Să o recite – și în slova vie.
Și dacă-n haina ei, de veșnicie
Se vor simți bătuți – de vrednicie –
Lăudați-i! Îi sunt ultimii idioți!
26 februarie 2017
