Petre Ciobanu: Minotaurul şi floarea de crin / Minotaur and lily flower, de Dan Ionescu

images

Petre Ciobanu: Minotaurul şi floarea de crin

de Dan Ionescu

The article refers at the book Petre Ciobanu, Minotaurul şi floarea de crin (Craiova, Editura Ramuri).

Volumul Minotaurul şi floarea de crin al lui Petre Ciobanu, include cronici de carte pe  care autorul le-a publicat în diverse reviste. Titlul, de rezonanţă mitică, face aluzie la specificul elementar al criticii literare, de a se deduce pe sine din miezul textului relevat.

Cartea are următoarea structură: Fapte ale discursului epic, Modalităţi lirice în poezia actuală, Consideraţii asupra discursului critic şi dramaturgic şi Formule în publicistica literar-culturală. După cum observăm, Petre Ciobanu se ghidează în muncă, după dictonul latin „non multum, sed multum”. În două sute de pagini, tratează volume din aproape toate genurile literare.

Prima parte, Fapte ale discursului epic, pune alături scriitori aparţinând unor perioade diferite: Al. Macedonski, Ion Floricel, Florin Logreşteanu, Veronica Balaj ş.a. Ceea ce-i uneşte, dincolo de spiritul originar oltenesc, care exprimă ceva din retorica latină, e capacitatea acestora de a fi oferit în scriitură, note estetice particulare. În cuprinsul propriu-zis al cronicilor, se evaluează, în mod instruit şi mobil, aspectele originale ale volumelor vizate. Moara de nisip de Viorel Ştirbu e o „stranie întâlnire între imaginarul povestirii şi evenimentele reale înfăţişate”, „cel de-al treilea roman al lui Florin Logreşteanu, Labirinturi, este un roman polifonic, psihologic şi de idei”, iar în Trecătorul, roman semnat de Ion Floricel, regăsim „o lume a sensului moral şi a tâlcului adânc”. Evidenţiem nobleţea comentariului asupra cărţii lui Zaharia Gărău-Borloveanu, Zborul frânt al păsării de pradă.

Modalităţile lirice actuale la care se referă Petre Ciobanu: neotradiţionalism –aici îl include pe Dumitru Paraschivescu Marius; monologul confesional pe care-l rosteşte Stelian Boldie, pendulând între nostalgiile copilăriei; poemul sociologic în 88 de versete, al Paulinei Popa; aventura confesivă în care se lansează Mariana Dan, membră a Uniunii Scriitorilor din Serbia. Sunt discutate şi câteva poeme ale Mădălinei Manda, o tânără care a citit în cenaclul Elena Farago.

Trebuie spus că, în această parte secundă, demersul principal e portretul, iar indiciul biografic despre poeţi devine pentru profesorul Ciobanu, un pretext de creaţie. Datorită acestei extinderi, parcă uşor în latura nuvelei, portretele sunt marcate de elemente spectaculoase, nu conforme imperativului real determinat, ci potenţialităţii existenţiale, după abilităţi psihologice capabile de un mediu sublimat.

Consideraţiile asupra discursului critic şi dramaturgic vin pe un fond de serioasă tratare a fenomenului: C.M. Popa cultivă o critică ”programatic personalizată, constând în fixarea unor repere centrate pe fiecare operă literară în parte; citeşte în grile actuale pe clasici, practică o hermeneutică adecvată formulelor discursive diverse ale autorilor”. Florea Firan „construieşte o imagine complexă şi substanţială a răsfrângerilor literaturii urmărind fenomenologia relaţiei scriitor-operă”. Florea Firan, „un istoric şi critic literar autentic, iniţiat în pătrunderea tainelor şi forţelor ce se ascund în inefabilul fenomenului literar, caută să construiască un tablou sedimentat al valorilor”. Într-un studiu asupra teatrului lui Sorescu, universitarul Toma Grigorie „fluidizează discursul critic apelând la strategia dislocării defalcate pe caracteristici specifice”.

Domeniul publicistic literar-cultural e abordat, tot în ideea de a identifica formule. George Arion urmăreşte „percutant, faptul crunt care opune amărâţi şi feroci zbătându-se pentru o bucăţică de iluzie”; Vasile Dan obiectivează „vacuitatea echilibrului prezent”;

Alexandru Firescu şi Constantin Gheorghiu oferă „file de arhivă istorică şi sentimentală”; interviurile lui Gabriel Stănescu „beneficiază de seducţia confesiunilor ce izolează şi decupează prin conjugare elementele definitorii ale fenomenului focalizat”. Subtitlurile sunt inspirate: Cuvinte în rate, Românii din Lumea Nouă, Ziua de azi ca proză, Craiova, mon amour ş.a.

Petre Ciobanu comentează lucid. Are simţul valorii. În plus, în viziunea lui, e important să ajungi la motivele predilecţiei unor scriitori pentru preceptele vreunei direcţii sau şcoli literare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *