Sufletul: O lavră cu uşile deschise
de Mihai Antonescu
O invidie strict prietenească mă încearcă după ce am gătat şi ultima pagină din cartea lui Constantin Pădureanu „GRECIA – PĂMÂNT SFÂNT ŞI APOSTOLIC”, carte apărută la Editura Scrisul Românesc în anul 2011 cu o prefață de Paul Aretzu şi o postfață de Florin Caragiu. Sfinţi, oameni şi icoane. Zidiri din credință, întru credință, rămânere şi perpetuu. Autorul ajunge la toate nicidecum cu pasul, după cum vedem, ci cu sufletul mai întâi, după cum simțim. Cu măreaţă înfricoşare şi adâncă înţelegere, fiecare pagină e o şoaptă ce ne îndeamnă atenția şi rămânerea în preajma uimirii. Astfel Olimpul nostru de credință ortodoxă care este Muntele Athos își prefiră lumina şi minunile în foşnet de Mediterană sau Egee, cum s-ar uni rugăciunea cu lacrima ori arsul buzelor cu argintul icoanei, făcându-se una.
La Constantin Pădureanu totul e concizie, nimic întru deşartă risipire. Mai e destulă evlavie şi bunul simţ al olteanului din Rudarii Olteniei. Un pic din Sorescu, cel din „upanişadele” Liliecilor, şi un vag parfum de veche limbă românească amirosind a dor şi-a busuioc strecurat prin unda Jiului. Un ghid al iubirii din toate văzutele sau nevăzutele, căutându-l pe cititor. „Un exerciţiu spiritual al pelerinajului”, cum spune Paul Aretzu, din preaplinul căruia autorul binevoieşte să împartă cu lumea, aflând-o el mai sărmană cu punga şi neînstare să-i calce pe urme. Căci întru îmbogățirea „altfel” a lumii scrie Constantin Pădureanu, cel purtător de bunăvestire prin excelenta carte.
Sufletul lui e o lavră cu toate uşile deschise, zidindu-se pe cuvinte şi răspântii de viaţă, evangheliar şi toiag întru apostolatul iubirii de oameni şi Dumnezeu. Mănăstiri, sfinți, călugări, voievozi. Spiritul românesc dintotdeauna, rouă pe chipul soarelui şi-al pietrelor atonite vorbind oricui vrea să asculte despre noi şi nemoarte. Mai ales asta se desprinde cu asupra de măsură din cartea lui Constantin Pădureanu. Idei, îndemnuri, mesaj. Totul într-un stil curat, la îndemână, pilduitor pentru un prozator de excelentă factură.
Ce aş mai putea adăuga acum, după ce închizând cartea şi redescoperindu-l pe autor privindu-mă un pic îngândurat de pe coperta a IV-a, tot într-o rugăciune s-ar strânge! Poate, sărut dreapta părinte Daniel din Rudarii Olteniei, iar ție, prietene Constantin Pădureanu, gândul cu care mă priveşti întru bucuria amândurora. Ave!