Toamna întâia. Poem de Liviu Florian Jianu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Tablou de Parfene Gina

Puteam să avem o infinitate de toamne.

Dar n-am avut decât una.

Toamna în care ne-am cunoscut totdeauna.

Ea vine și trece, aceeași…

Frunzele toamnei, în bal.

Cu plecarea grăbită,

O, toamnă frumoasă și neisprăvită,

Recăutată, apoi, an de an,

Prin turnul

Vieții noastre,

         Școlar.

Să nu săruți niciodată o toamnă,

Când te cheamă

Rădăcina ei geamănă,

Căci îți va părea rău

         Că n-ai oprit-o,

Să sărim peste iarnă

Și apoi timpul

Să ningă, îndelungat,

Cu fulgi de lumină,

De muguri,

De plante,

De galbeni,

În toamna întâia,

Ce nu are moarte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.