Vitrina de la drum
de Dan Ionescu
„Revista de Recenzii” este singulară în spațiul jurnalistic de astăzi, datorită profilului exclusivist, recenzia de carte. Așteptăm să fim solicitați de toată lumea interesată de carte, cu tot ce ne-am gândi că presupune fenomenul, de la simpozioane și lansări de carte, la concursuri și cercuri de lectură (în aer liber, sub pomi vara sau aproape de cămin, iarna).
Suntem autori. Am publicat o carte. Ce facem mai departe cu ea? Dați-ne-o nouă spre judecată și interpretare. Vom scoate la suprafață părțile ei bune care desigur o vor trage în sus, acolo unde-i va fi locul, în vitrina noastră de la drum. Curioșii lumii vor veni s-o contemple și cu ajutorul nostru, să-i răsfoiască paginile proaspete.
Orice autor vrea să vadă un ecou al muncii lui. Noi i-l asigurăm. Vom fi generoși în a lectura tot ce ne cade în mână, însă cititorilor vom recomanda volumele cu adevărat bune. Din noianul primit, vom alege diamantul. Dar azi, zăbava de a citi ori de a scrie are desigur strălucire de piatră prețioasă și faptul în primul rând îl vom aprecia.
Oferta noastră pentru autori!
Revista noastră vă oferă șansa ca volumele Dumneavoastră să fie recenzate și cunoscute lumii literare, prin intermediul unor critici de valoare.
De asemenea, avem în atenție cartea științifică, didactică etc. (de orice tip), precum și revistele de orice profil.
Cronicile și recenziile apărute la noi vor fi adunate într-o carte. Cartea se va distribui numai la comandă.
Așteptăm cărțile sau revistele Dumneavoastră (pe toate le vom recenza!). Pentru detalii, contactați-ne la:
sau
Salut din inimă apariţia ,,Revistei de Recenzii”, mai ales pentru că este iniţiativa bunului meu prieten şi coleg de facultate, Dan Ionescu, şi îi doresc viaţă lungă. Critica va fi nepărtinitoare, ,,sine ira et studio”, şi revista ar putea fi un nou început pentru literatura zilelor noastre, aşa cum îşi dorise şi Mihail Kogălniceanu, cu mult timp în urmă, în ,,Dacia literară” (1840). Consider că profesorul, poetul şi eseistul Dan Ionescu a acumulat o trainică experienţă de-a lungul anilor, de colaborare la revista ,,Scrisul Românesc” din Craiova, iar acestă nouă provocare va spori interesul pentru recenzia de carte. Aşadar, să curgă râuri de cerneală şi idei nerostite încă, chiar de zei!
Dragi profesori,
Să nu uităm că vineri, 5 octombrie 2012, este Ziua Mondială a Profesorului. În 1994, UNESCO a inaugurat prima ZI MONDIALĂ A EDUCATORILOR, pentru a comemora semnarea, în 1996, a recomandării făcute de UNESCO şi Organizaţia Internaţională a Muncii privind condiţiile de muncă ale personalului didactic. Această zi se sărbătoreşte în data de 5 octombrie în peste 200 de ţări, denumirea ei fiind World Teachers Day sau Journee Mondiale des Enseignants. În mai multe ţări, Zilele Profesorilor sunt destinate a fi zile speciale, de apreciere a cadrelor didactice.
Mă bucur din suflet că Revista de Recenzii are din ce în ce tot mai mulţi vizitatori, mai ales în ultima săptămână, şi acest aspect reflectă dorinţa de nou, de informare şi de culturalizare. Lucrările prezentate sunt rod al talentului artistic al autorilor care, în ciuda unei rătăciri a societăţii noastre în meandrele politicului, reuşesc să ne întoarcă către omenesc. De aceea invităm pe toţi iubitorii de lectură să găsească o clipă de linişte spirituală şi să nu uite că există Revista de Recenzii.
Am descoperit cu incantare si admiratie „Revista de Recenzii” fondata de Dan Ionescu, un scriitor modern, „un creator de monumente morale facute cu spiritul si cu mana”, cum spunea G. Calinescu.
Fie ca noua sa creatie sa devina un trunchi solid pentru mladitele scrisului romanesc care sa ne bucure sufletele cu frumuseti nemuritoare. Scrisul vostru „sa fie ca rasina ce curge din brad: viata revarsata” (N. Iorga).
buna ziua……ptr trimitere o adresa de e-mail exista?unde trimitem cartile
[email protected]
Felicitări pentru idee, stimate domnule Dan Ionescu. Avem nevoie de cărți (apariții noi) – cititori și autori deopotrivă – și de recenziile făcute de critici literari care să le judece și să le aprecieze la justa lor valoare (sine ira et studio). Dacă va fi așa, atunci și audiența va crește și încrederea așișderea. În aceste condiții m-aș încumeta să vă trimit ultima mea carte!
Stimate Domnule Dan Ionescu
Abia am descoperit revista Dvs. şi pe lângă senzaţia de papă-lapte care mă copleşeşte că nu am avut habar de existenţa ei, deşi sunt toată ziua cu degetele pe taste, trăiesc sentimentul tonic şi entuziasmant al lucrului insirat şi bine realizat.
Am scris destul de des despre „aparatul critic” pe care l-am avut altădată, nu nuami pentru literatură, ci pentru toate domeniile de activitate, inclusiv ştiinţifică, dar care a adormit ori s-a alienat în mod dramatic.
Pentru inceput, salut ideea Dvs. deosebită şi vă rog să-mi spuneţi dacă revista Dvs. publică numai recenzii deja scrise ori primeşte şi cărţi pe care le recenzează. În ultima variantă, vă rog să-mi indicaţi o adresă poştală unde să vă trimit câteva din cărţile mele.
Cu deosebitpă consideraţie
Virgil Răzeşu
O adresa la care putem trimite cartea, va rog frumos!
Mulțumiri și recunoștință profunde dle Dan Ionescu. În criminala luptă împotriva culturii românești din zilele noastre, ne-ați aduc elixirul care ne poate salva și să putem să ne mândrim din nou cu creația românească. God bless you, vă urează din New York STELIAN PLATON / 22.07.20
Mulțumiri și recunoștință profunde dle Dan Ionescu. În criminala luptă împotriva culturii românești din zilele noastre, ne-ați aduc elixirul care ne poate salva și să putem să ne mândrim din nou cu creația românească. God bless you, vă urează din New York STELIAN PLATON / 22.07.20
Comuna Seaca de Pădure
în conştiinţa şi contextul societăţii româneşti
Orice comunitate umană rămâne în conştiinţa societăţii prin trăsăturile sale, prin trecutul său glorios consemnat de exponenţii pe care i-a avut, care marchează momentele importante ale urcuşului pe scara istoriei. Alături de alţi eroi ai neamului, concetăţenii noştri au fost autori ai faptelor vitejeşti săvârşite în momente cruciale în slujba ţării, fiind alături de cei care au pus steagul românesc pe crâncena redută turcească de la Plevna cucerind Independenţa de Stat a României proclamată în 1877, de cei care au înfăptuit Întregirea Neamului la 1918, de cei care, în 1941-1945, au salvat fiinţa naţională a României.
Poate că unii dintre făuritorii acestor izbânzi sunt şi vor rămâne încă anonimi, dar cei mai mulţi vor fi cunoscuţi datorită celor care au scos la iveală numele şi faptele de ispravă ale înaintaşilor noştri, făcându-le cunoscute lumii întregi. Este vorba despre profesorii Georgică Bercea – Florea – deţinător al celei mai înalte funcţii pe linie de învăţământ pe care a avut-o cândva un locuitor al comunei, aceea de Inspector General de Dolj – şi Ion R. Popa – fost profesor prestigios al comunei, acum membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Monografia „Între Covrea şi Somorele”, întocmită de profesorul Ion R. Popa, ne prezintă în derularea sa istoria comunităţilor umane dintre cele două lanţuri deluroase de la apariţia lor pe un teritoriu devenit parte a ariei de romanitate şi continuitate geto-dacică şi străbate momentele dăinuirii noastre ca neam, ca naţiune şi ţară liberă în marea comunitate a statelor lumii, suportând pe această vatră toate vicisitudinile semănate de popoarele aflate în trecere, apoi aciuate în prejma noastră şi pe la noi, râvnind, alteori răpind, bunurile obţinute cu sudoarea muncii pe un pământ mai puţin darnic.
În contextul acesta, autorul distinge câteva trăsături reale şi demne de toată lauda pe care le-au căpătat sătenii din comuna noastră în decursul frământatei lor istorii:
– deschişi la vorbă şi la faptă, înţelegând şi practicând gluma, ironia şi îndrăzneala în limitele bunei-cuviinţe, bazându-se pe un ascuţit spirit de observare şi altul practic, ceea ce le permite a discerne rapid faptele şi să „cântărească” omul din priviri;
– credincioşi, drepţi şi buni la suflet, gata oricând să vină în ajutorul celui nevoiaş, dar nu suportă să fie luaţi peste picior şi desconsideraţi, ceea ce îi determină să schimbe registrul discuţiei, însă fără a deveni neapărat violenţi;
– circumspecţi faţă de necunoscuţi, iar pe „venetici” îi asimilează numai după convingeri clare; nu-l urmează pe altul decât când s-a convins de buna intenţie a acestuia, ceea ce a îngreunat procesul de colectivizare la vremea respectivă;
– dornici de cunoaştere, curioşi din fire, dar fără a se amesteca „unde nu le fierbe oala”, ci practicând un studiu suficient bazat pe o observaţie atentă, apoi supus unui schimb de opinii cu apropiaţii săi de încredere;
– solicitaţi să participe la efortul obştesc, o fac cu plăcere, dar urmăresc atent ce se petrece cu obolul obştii şi, dacă nu a fost folosit „cum am vorbit”, nu mai pot fi antrenaţi la o altă acţiune.
Profesorul Georgică Florea-Bercea, în cadrul volumului citat, a dedicat un capitol întreg (p.183-194) comunei natale, intitulat „Eroii comunei Seaca de Pădure în Cel de-al doilea Război Mondial”, cărora le atribuie calitatea de „români autentici” sau, invocându-l pe Petre Ţuţea, „oameni absoluţi” care au acţionat călăuziţi de o „judecată dominată de adevăr şi dreptate”. Între aceştia îi prezintă pe soldaţii: Marin Bână, Dumitru Mosneanu, Alexandru Lulelaru, Radu Cârceag, Dinu Bogdan, Victor Tănasie, Victor Mihalache, Ion Dinoi, Marin Dragomir, Nae Daşoveanu, Marin Fircă, Mihai Florii, Alexandru Vasilan, Constantin Olaru, Petre Mătuşoiu, Matei Florea, Ion Roşianu, Costică Vasile, Ion Tufişi, Vergică Călin, Ion Lăţea, Dinu Statie, Marin Nedelcu, Virgil Bogdan, Gheorghe Ionel, Marin Stancu, Ion Hâpă, Ion Pricină, Costică Râcu; pe caporalii Savu Giuroiu, Gheorghe Florea şi alţii, care au udat cu sângele şi sudoarea lor vastul teritoriu dintre Ural şi Tatra.
Totodată, acestora li s-au adăugat alţi răniţi şi schilodiţi pe viaţă, menţionându-i pe soldaţii Vasile Saraol, Gh. Şulea, Ion Barbu, Constantin Barbu ş.a. Unii au fost capturaţi şi luaţi în prizonierat, precum Victor Cimpoeru, Ştefan Gruia, Gh. Militaru, de unde nu s-au mai întors niciodată, şi lista rămâne deschisă pentru noi cercetări asidue.
Osiac Săndică,
primar al Com. Seaca de Pădure, jud. Dolj;
Costică Duţă, fiu al comunei, revoluţionar.