https://blog.revistaderecenzii.com

La începutul lui noiembrie, anul acesta domnul Gabriel Bratu ar fi intrat în clubul nonagenarilor craioveni. Îi remarcasem lipsa în ultimul timp la evenimentele culturale, în special la vernisajele de pictură unde era nelipsit cândva. Priveam fotoliile greilor urbei cu nostalgia anilor când era însoțit de prietenii săi Vicu Pârlac, nea Georgică Vlăiescu și Eustațiu Gregorian, cei care îl așteptau deja să reîntregească gașca artiștilor din Bănie în sferele celeste. Ultima dată îl revăzusem la Muzeul de Artă cu ocazia lansării monografiei omagiale (realizată de frații Dodo Niță și Dragoș) marelui caricaturist, cel care fusese declarat cetățean de onoare al Craiovei în 2005. Multe din datele sale biografice le-am aflat atunci, precum faptul că se născuse pe strada Lahovari /cunoscută de noi ca România Muncitoare, sau că debutase la 13 ani în suplimentul Licurici al revistei Lumea Copiilor. Copil fiind visase să fie birjar, dar viața i-a hărăzit alt destin; colaborator al celebrei reviste umoristice Urzica, angajat permanent al ziarului Înainte, dar și  făuritor al celebrei căi ferate Bumbești Livezeni.