https://blog.revistaderecenzii.com
Nu țintiți de-acuma ochii cătră steaua înfocată,
Ce întinde preste ceruri coama sa de ră menire.
E deprinsă de mult Roma cu asemenea privire,
Azi minune mult mai mare o femeie ni arată.
Spre-a supune voiei sale calea vânturilor dată,
Nestatorinic ușor aer îl închide-n văl subțire,
Preste nouri zboară luntrea prin asemene urzire,
Cu odorul cel mai dulce a naturei încarcată.
https://blog.revistaderecenzii.com
1521 – Domnitorul Țării Românești Neagoe Basarab a murit, fiind urmat de fiul său, Teodosie.
1830 – A fost inaugurată linia de cale ferată Liverpool – Manchester, prima cale ferată interurbană din lume.
1831 – În New Jersey, a circulat pentru prima oară locomotiva John Bull, cea mai veche locomotivă cu abur din lume încă în funcțiune.
1890 – S-a născut scriitoarea britanică Agatha Christie (d. 1976).
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Traducere de Alexandru Philippide
Sus în lumină plutiţi
Prin line meleaguri, fericite Spirite!
Dumnezeieşti adieri
Uşor vă ating
Ca mâinile harfistei
Coardele sfinte.
Fără soartă ca pruncul
În somn răsuflă zeii;
Blând ocrotit
În mugur molcom
Etern înfloreşte
Spiritul lor,
Şi ochii lor fericiţi
Lucesc în domoală
Lumină eternă.
https://blog.revistaderecenzii.com
De astă dată, mă hotărâi să plec călare și, fiindcă era asupra iarmarocului de la Duminica Mare, rugai pe prietenul meu Tasache Crăcăuanu, cel mai vestit hipolog sau, mai bine zis, geambaș de pe vremuri, să-mi închipuie un cal potrivit pungii mele și țintei ce urmăream. Astfel, spre seara mai sus-pomenitei sfinte duminici, numai ce-l văd pe Tasache al meu intrând în ogradă și ducând de dârlogi un soi de dihanie, pe care cu un prisos de bunăvoință ai fi putut-o lua drept cal.
— Bine, măi Tasache, zisei eu ieșindu-i înainte și de-abia stăpânindu-mi râsul, da de unde dracu ai prins tu dihania asta și mi-o vâri în ogradă cu atâta ifos?
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
1501 – Michelangelo a început lucrul la statuia lui David.
1541 – După trei ani de exil, Jean Calvin s-a întors la Geneva pentru a reforma biserica sub corpul unei doctrine cunoscute sub numele de calvinism.
1584 – În Spania, a fost finalizată construcția mănăstirii El Escorial, cea mai mare clădire a Renașterii.
1598 – A murit regele Filip al II-lea al Spaniei (n. 1527).
1724 – A avut loc slujba de sfințire a Mănăstirii Văcărești, ctitorie a familiei Mavrocordat. A fost cel mai valoros ansamblu arhitectonic în stil brâncovenesc și cea mai mare mânăstire din Balcani. Ca urmare a activității de „sistematizare teritorială urbană și rurală” inițiată în 1974 prin Legea nr. 58, în decembrie 1984 întregul ansamblu al Mănăstirii Văcărești a fost dărâmat.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
1494 – S-a născut regele Francisc I al Franței (d. 1547).
1609 – Exploratorul englez Henry Hudson a început să exploreze râul Hudson, punând bazele colonizării olandeze a regiunii actualului stat New York.
1659 – Oastea Țării Românești a cucerit Giurgiul și Brăila. A început răscoala antiotomană condusă de voievodul Mihnea al III-lea.
1878 – La Londra, pe malul Tamisei, s-a ridicat obeliscul egiptean numit „Acul Cleopatrei”. Obeliscul a fost făcut cadou Angliei în 1819 de Mohamed Ali, viceregele Egiptului, cu condiția ca englezii să se ocupe de transportul lui.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Într-o zi, Nastratin Hogea, ceartă c-un vecin având,
Fuse tras la judecată, pentru dânsul jalbă dând;
Nastratin plecând să meargă spre a se înfăţişa,
Băgă-n sân un pietroi mare şi se-nfăţişă aşa;
Când pârâtorul de dânsul spunea câte îi plăcea,
Nastratin pe taină sânul îşi arăta şi tăcea.
Judecătorul văzându-l că îşi bătea sânul plin,
Toată dreptatea o dete în partea lui Nastratin;
După ce jeluitorul fu d-aci afară dat,
Zise lui Nastratin Hogea: – Scoate ce mi-ai arătat;
El scoţând îndată piatra, o puse cu cinste jos
Şi se trase la o parte, cu chip prea politicos.
– Dar ce este asta? zise judecătorul bătrân;
– Este darul, el răspunse, ce ţi-l arătam în sân.
https://blog.revistaderecenzii.com
Pe drumul ce duce către cetatea Neamțului, pe la sfârșitul lui septembrie 1686, se vedea o oaste mergând. După un trup de lănceri ce deschidea marșa, urmau douăsprezece tunuri mari trase de boi, apoi o ceată de ofițeri călări în fruntea cărora erau trei; unul în floarea vârstei, posomorât, gânditor, necăjit, și doi mai bătrâni. Tustrei în haine poloneze. În sfârșit venea duiumul oștii: trăsuri, bagaje, pedestrași, șleahtă pospolită, amestecați, în neregulă, cu steagurile strânse, cu capul plecat, cu armele răsturnate, cu întristarea pe față și cu durerea în inimă. Nu se auzea nici surlă, nici dobă, numai tropotul cailor, și pasul oamenilor ce abia se mișcau, pentru că de zece zile caii n-au ros decât coaja copacilor, și oamenii s-au hrănit numai cu poame.
Continuă să citești
