https://blog.revistaderecenzii.com/

O țară unde mâinile aveau inimă bună
spicul ți se-nchina la drum spunându-și numele
și nimeni nu era grăbit să iasă dintr-o fabulă.

Multe scandaluri de ciocârlii e adevărat
peste culmile dealurilor și mai sus
doamnele înalte ciocârlii
toate de bună dimineața sculate
dar când era ceas potrivit pământul dormea leneș
cu noaptea ca o perlă atârnându-i în ureche

Acolo s-a inventat roua și carul mare și carul mic
un strămoș când trăgea cu săgeata de pe cer
în deltă lebăda
pelicanul sfâșiindu-și inima
din te miri ce și din nimic

Acolo-a fost țara
unde umbra cădea alături de om
unde omul căde-alături de umbră

1955

Sursa: http://poetii-nostri.ro/alexandru-busuioceanu-tara-din-gand-poezie-id-42590/

https://blog.revistaderecenzii.com/

De-acel bărbat cu minte-așa de mare
Ce multă vreme-a rătăcit de cînd
Prădat-a sfîntul Ilion cel tare

https://blog.revistaderecenzii.com/

Aleargă trenul, zi și noapte-aleargă !
Prin gări o clipă gîfîind petrece.
N-așteaptă multă vreme semn să plece,
Și chiotă, și-i gata iar să meargă !

Lung șuieră cînd preste poduri trece…
Carpații prind în zare să se șteargă…
Ce-i pasă lui ?… Mă duce-n lumea largă !
Nici zmeul din poveste nu-l întrece.

Mărețul soare joacă printre nouri…
Sub ochii mei fug șiruri de tablouri :
Cîmpii și văi, și munți, și ape iară…

Ah, zi și noapte zboară, zboară trenul,
Tot repetînd în ropot viu refrenul:
„Adio dar ! Adio, dragă țară !”

https://blog.revistaderecenzii.com/

Coapsele-nguste renunţând la secret
o fugă elastică alunecă prin fibre
şi-ntr-un goticism împletit al genunchiului
Sub gleznă o vână mică bătea
grăbit ca o guşă de şopârlă

În fotoliul incapabil de-a se adapta
atâtor sinuozităţi
braţul iubitului îi încinge mijlocul
care exagerează-anticipând
în vreme ce voci pe care ea nu le-aude
o măgulesc mai mult violent decât gingaş
Inutilă neliniştea lămpii
Lumina-şi pierde orice indiscreţie
în intimitatea revelată

Un covor e o junglă
o moarte dulce de gazelă lângă izvor
Dintr-odată o gheară avantajoasă
face să ţâşnească din carne amorul
Vulnerabili duşman şi pradă
O singură rană îi doboară
Aceeaşi îi va trezi să cunoască şi zorile.

Sursa: http://poetii-nostri.ro/alexandru-busuioceanu-peisaj-poezie-id-42596/

https://blog.revistaderecenzii.com/

La doamna A*** M***

„Vezi, mamă, ce mă doare! şi pieptul mi se bate,
Mulţimi de vineţele pe sân mi se ivesc;
Un foc s-aprinde-n mine, răcori mă iau la spate,
Îmi ard buzele, mamă, obrajii-mi se pălesc!

https://blog.revistaderecenzii.com/

Firavii pomi şi cerul spălăcit,
L-a’ noastre haine, parcă tot zâmbesc,
Când ele, nonşalante, strălucesc,
Plutind ca nişte-aripi, cu-n fâlfâit.

Şi apa din bazin se înfioară
De vântul lin, iar soarele pe-alei
Reduce umbra crengilor de tei,
Făcând-o-albastră, parc-ar sta să moară.

Escroci plăcuţi, ibovnice şarmante,
De jurăminte, inimi dezlegate,
Noi oferim la toţi cu bunătate
Si-amanţii tachinează pe amante,

A’ căror mâini subtile ştiu oricum
Să dea ades un suflu, la schimbare
Cerând răsplată doar o sărutare
Pe vârful degetului mic şi, cum

Cumplit e gestul, chiar peste măsură,
Printr-o privire seacă-i pedepsit.
Dar contrastează-n urmă, negreşit,
Cu iertătoarea gurii strâmbătură.

Traducere de Aurel Oancea

Sursa: http://poetii-nostri.ro/paul-verlaine-la-plimbare-poezie-id-9123/

https://blog.revistaderecenzii.com/

Capitolul VII: Vasile

— Când măriți o fată, e parcă ți-ar arde casa! oftă Herdelea încheind socotelile nunții. Acu numai să fie cuminte și fericită!…

https://blog.revistaderecenzii.com/

Și toate se re-ntorc din drumul lor,
Și mândră primăvara vine,
Cu soare blând, cu nopți albastre
Fermecătoare și senine.

Dar fără ea, ce suvenir
Spre gânduri triste mă îndeamnă?
Muguri au dat pe ram,- zadarnic,
În a mea inimă e toamnă!

Sursa: https://www.poezie.ro/index.php/poetry/244921/%C8%98i_toate

https://blog.revistaderecenzii.com/

Capitolul I: Începutul

1. Din șoseaua ce vine de la Cârlibaba, întovărășind Someșul ba în dreapta, ba în stânga, până la Cluj și chiar mai departe, se desprinde un drum alb mai sus de Armadia, trece râul peste podul bătrân de lemn, acoperit cu șindrilă mucegăită, spintecă satul Jidovița și aleargă spre Bistrița, unde se pierde în cealaltă șosea națională care coboară din Bucovina prin trecătoarea Bârgăului.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Am împins firava poarta-ngusta, la intrare;
Am intrat si m-am plimbat prin mica mea gradina
Ce sclipea, în zori, în blânda soarelui lumina.
Câte-o umeda scânteie-avea oricare floare.

Neschimbate-s toate. Bolta cea cu frunze rare,
Ce umbreste scaune cu-mpletitura fina,
Apa la cismea, cu susurarea-i cristalina
Si-un batrân cerând, soptit, eterna îndurare.

Trandafiri palpita ca-nainte; ca-nainte,
Crini trufasi si-nalti se leagana în adiere,
Fiecare ciocârlie-mi staruie în minte.

O revad si pe Vélleda, ce-asteapta-n tacere
Si, din haina ei de ipsos, cad bucati pe drumuri
– Albe pietricele, prin subtilele parfumuri.

Trad. de Aurel Oancea

Sursa: http://poetii-nostri.ro/paul-verlaine-dupa-trei-ani-poezie-id-5596/