https://blog.revistaderecenzii.com/
Prolog
Castelul De Rosenberg
Castelul de Rosenberg este situat în una din cele mai frumoase cîmpii ale Tirolului bavarez.
Fațada principală este dominată de doi munți carii, prin înălțimea cea colosală și diferita vegetație ce îi acopere, reprezintă mai toate climele globului pămîntesc: de la căldura tropicală ce face să înflorească portocalul și naramzul, pînă la frigul și zăpezile ce reprezintă natura în dezolațiune.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Iubirea ni se duce şi Sena înainte
Sub podul Mirabeau
Cumva să-mi mai aduc aminte
După mâhniri veneau plăceri ţii minte
Coboară ceas al nopţii stăpân
Zilele se duc eu rămân
Stam mână-n mână tot mai aproape
Când jos clipesc
Sub podul braţelor pleoape
Şi ochi eterni ai obositei ape
Coboară ceas al nopţii stăpân
Zilele se duc eu rămân
Iubirea noastră apă somnolentă
Se duce-aşa
Viaţa e prea lentă
Şi ah Speranţa prea e violentă
Coboară ceas al nopţii stăpân
Zilele se duc eu rămân
Fug zilele şi nu mai ştim încotro
Cu timpul dus
Şi cu iubirile care-au apus
Iar Sena curge curge sub Podul Mirabeau
Coboară ceas al nopţii stăpân
Zilele se duc eu rămân
traducere de C.D. Zeletin
Sursa: https://poetii-nostri.ro/guillaume-apollinaire-podul-mirabeau-poezie-id-17865/
https://blog.revistaderecenzii.com/
Domniei-sale,
doamnei Elena Gheorghe a Chitei (Chiței), sau preotului Vasile Țifescu, pentru Elena foastă Creangă, la comuna Galu, din județul Neamț, plasa sau plaiul Muntele (prin poșta rurală).
La satul Galu. Grabnic.Iași, 1883, august 30
Dragă soră Elenuță,
Ni s-a umplut sufletul de bucurie, aflînd că ești sănătoasă și că te ocupi cu gospodăria. Dorim să fii sănătoasă și fericită, în unire cu cumnățelul nostru, soțul ce ți l-a dat D-zeu! Află, dragă, că și noi suntem sănătoși din mila lui D-zeu! Și tare ași dori să te văd și să vă văd. Eu nu am fost în astă-vară pe la Neamț. Numai Maria lui Zahei a fost. Despre partea de loc din Humulești mă întrebi? Cred că nu aveți gind să vă mutați acolo. Să nu crezi că ț-a răpi cineva dreptul, cît vom trăi noi. Mihalache și Tinca nu pot să aibă mai mult decît li se cuvine. Dar lasă-i să ție casa în bună stare și să se folosească de venitul ei, decît a ședè pustie și s-or folosi străinii. Vă sărut cu drag și doresc să ne vedem.I. Creangă
Elenuță, tare ași vrè să am vro 20 de coți sumani de noaten, buni pentru un suman pentru mine. I-ași plăti cît de scump, numai să-i am. Scrieți-mi, dacă s-ar găsi, să vă trămit banii. Mi-aș face chiar acum o manta pentru iarnă din sum[an] de noaten. Mai scriiți-ni cum vă aflați.
I. Cr.
Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/Scrisori_c%C4%83tre_Elena_Creang%C4%83-Chi%C8%9Bei
https://blog.revistaderecenzii.com/
Vreau să aduc mulţumiri dumnezeiescului
Labirint de efecte şi cauze
Pentru diversitatea făpturilor
Care alcătuiesc acest univers neobişnuit,
Pentru raţiune, care nu va înceta să viseze
La un plan al labirintului,
Pentru chipul Elenei şi stăruinţa lui Ulise,
Pentru dragoste, care ne îngăduie să-i vedem pe ceilalţi
Aşa cum îi vede Dumnezeu,
Pentru tăria diamantului şi apa curgătoare,
Pentru algebră, palat de cleştar desăvârşit,
Pentru monedele mistice ale lui Angelus Silesius,
Pentru Schopenhauer,
Care a dezlegat probabil taina universului,
Pentru strălucirea focului
Pe care nici o fiinţă omenească nu-l poate privi fără o veche uimire,
Pentru mahon, cedru şi santal,
Pentru pâine şi sare,
Pentru misterul trandafirului
Care dăruieşte culoare fără să o vadă,
Pentru câteva seri şi dimineţi din 1955,
Pentru vajnicii văcari ai pampei
Care mână cirezile în revărsat de zori,
Pentru ceasul dimineţii la Montevideo,
Pentru arta prieteniei,
Pentru ultima zi a lui Socrate,
Pentru cuvintele care s-au spus într-un asfinţit
De pe o cruce spre altă cruce,
Pentru acel vis al Islamului care a cuprins
O mie de nopţi şi încă una,
Pentru acel alt vis al iadului,
Cu un turn de foc ce purifică
Şi sfere de slavă
Pentru Swedenborg,
Care stătea de vorbă cu îngerii pe străzile Londrei,
Pentru râurile tainice şi străvechi
Care se adună în mine,
Pentru limba pe care, cu veacuri în urmă, am vorbit-o în Northumbria,
Pentru spada şi harpa saxonilor,
pentru mare, care este un pustiu strălucitor
Şi o mulţime de lucruri pe care nu le cunoaştem
Şi un epitaf al vikingilor,
Pentru muzica verbală a Angliei,
Pentru muzica verbală a Germaniei,
Pentru aur, care străluceşte în versuri,
Pentru strălucitoarea iarnă,
Pentru numele unei cărţi pe care n-am citit-o:
Gesta Dei per Francos,
Pentru Verlaine, nevinovat precum păsările,
Pentru prisma de cleştar şi greutatea de bronz,
Pentru dungile de pe blana tigrului,
Pentru înaltele turnuri din San Francisco şi de pe insula Manhattan,
Pentru dimineţile din Texas,
Pentru sevilianul care a redactat Epistola Morală
Şi al cărui nume, cum el şi-a dorit-o, a rămas necunoscut,
Pentru Seneca şi Lucan, din Cordoba,
Care, înainte de a exista spaniola, au scris
Toată literatura spaniolă,
Pentru geometricul şi vitejescul joc de şah,
Pentru ţestoasa lui Zenon şi harta lui Royce,
Pentru mirosul medicinal al eucalipţilor,
Pentru limbaj, care poate simula cunoaşterea,
Pentru uitare, care anulează ori modifică trecutul,
Pentru obicei,
Care ne repetă sau ne confirmă ca o oglindă,
Pentru dimineaţă, care ne dăruieşte iluzia unui început,
Pentru noapte, pentru întunericul şi astronomia ei,
Pentru curajul şi fericirea celorlalţi,
Pentru patrie, simţită în floarea de iasomie
Ori într-o spadă veche,
Pentru Whitman şi Francesco dAsisi, care au scris acest poem,
Pentru faptul că poemul este inepuizabil
Şi se confundă cu suma făpturilor Domnului
Şi nu va ajunge niciodată la ultimul vers
Şi este mereu altul, potrivit oamenilor,
Pentru Frances Haslam, care a cerut iertare fiilor săi
Pentru că murea atât de încet,
Pentru minutele ce precedă somnul,
Pentru vis şi moarte,
Aceste două comori ascunse,
Pentru darurile lăuntrice pe care nu le pomenesc,
Pentru muzică, tainică formă a timpului.
Traducere de Andrei Ionescu, din vol Poezii – Editura Polirom, 2017
Sursa: http://poetii-nostri.ro/jorge-luis-borges-alt-poem-al-darurilor-poezie-id-6475/
https://blog.revistaderecenzii.com/
Londra, 30 mai, 1885
Scumpe amice,
Citisem, nu mai țin minte În ce autor, că în gura Atlanticei, cam printre gradele 50°3l’ și 5l° nord, l° și l°59’ ost, se află o insulă numită Prosta; un mic pămînt pe suprafața mării, care seamănă cu o broască țestoasă cu gîtul întins și cu gura căscată, de parc-ar vrea să îmbuce trei vîrfuri de stînci de piatră ce ies din apă și care se numesc Acile. Întinderea insulei, măsurată în zbor de pasăre, ne spune geograful, este de 60.000 de hectare, cam cît moșia repauzatului logofăt Alecu Balș.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Vânt din Apus, sălbatic, răsuflare
A toamnei veștede, tu, care faci
Să se stârnească veștedele frunzare
Ca stafiile-n fața unui vraci –
Întunecate, galbene, lovite
De-o boală grea. O, tu, care desfaci
Și dai aripi semințelor sfrijite
Ce zac în gropi ca hoiturile-n glie;
Tu știi că zările vor fi trezite
De primăvară – soră-ți azurie
Care va podidi întreg pământul –
Cu trâmbița-i de foc, fărcând să-nvie
Miresme și culori. Căci tu ești vântul
Distrugerii și vieții. Crunt ți-e cântul !
II
Tu care poți sub bolțile adânci
Hoinarii nori ca niște frunze moarte,
Ce se târăsc în slăvi sau peste stânci
Heruvi de ploaie și de ceruri sparte,
Pe-albastra coamă-a valului tău clar,
Din marginile zării, de departe
Șuvițele furtunilor răsar
Cu părul smuls din capul unei crunte
Și aprige Menade. Vânt gropar
Al anului murind, pe-a cărui frunte
Se-nalță-o noapte grea ca un mormânt,
Boltită de puterea ta de munte,
Din al cărui văzduh de neînfrânt
Țâșni-vor flăcări, grindini, aprig vânt !
III
Tu, ce-ai trezit din visul ei de vară
Mediterana-n somn ademenită
De murmurul din apa ei prea clară
Și care, lângă-o insulă vrăjită
Vedea în vis vechi turnuri și palate
Vibrând în apa strașnic limpezită
Și doldora de alge minunate –
Tu care faci Atlanticul să geamă
Frângându-se în hăuri zbuciumate
Iar negrele păduri i se destramă
În fundurile apei, tremurând
Cuprinse de o nesfârșită teamă
Când simt al tău năpraznic glas vibrând, –
Auzi, auzi oceanele gemând !
IV
De-aș fi o frunză moartă, sau de-aș fi
Un nouraș plăpând, să zbor cu tine;
Un val de-aș fi, ca să mă-ndupleci și
Împărtășind puterea ta cu mine,
Să-mi dai din libertatea ta o parte;
De-aș fi măcar copil, să-ți mai pot ține
Tovărășie-n zboruri avântate,
Ca-n vremea când mi se părea firesc
Să te întrec spre ceruri depărtate;
N-aș mai veni la tine să cerșesc
Cum fac acum. Ridică-mă ușor
Ca pe un val sau frunză. Mă sfârșesc.
Povara timpului a frânt din zbor
Un frate-al tău: semeț, cutezător !
V
Fă-mă, ca și pădurea, lira ta !
Ni-s frunzele la fel de căzătoare.
Puternicul tău dangăt va lua
Din amândoi tomnatice și clare,
Adânci și grave tonuri. Duh cumplit,
Fii duhul meu ! Năvalnică suflare !
Alungă-mi gândurile ce-au murit,
Ca frunze veștede prin univers,
Ca să grăbească noul Răsărit !
Și-mprăștie-mi, prin vraja ăstui vers,
Cuvintele – scântei, ca să se-aștearnă
Profetic lângă- al oamenilor mers,
Cu zvon de goană. Când e iarnă-afară
Mai poate fi departe primăvara ?
Traducerea poemelor Petre Solomon
Sursa: http://poetii-nostri.ro/percy-bysshe-shelley-oda-vantului-de-apus-poezie-id-9360/
https://blog.revistaderecenzii.com/
Hai să ne ţinem de ferigă în timp ce se certifică poetul Marior
să cultivăm tristeţile carnasiere
noi cei porniţi vertiginos spre mare
spre plaja bântuită de frisoanele unei înalte ruginiri
o doamnă de mărimea unei seminţe ne plăcea foarte mul
tea îşi clătina capul pe baza triunghiurilor noastre
de ce nu înţelegeţi că e soţie de doctor cu inimă că n-avem dreptul
că dormităm într-o groapă cu lei
că ea este un fel de ceva (scrie pe ea) un fel de cum s-ar zice care se piaptănă prelung
în timp ce o altă fiinţă se plimbă pe partea cealaltă şi noi susţinem sus şi tare că nu există
nici o parte cealaltă
că am pus bamele în pământ şi la Doamna-firar al dracului de pământ că l-a răscolit ploaia
că avem datoria să înaintăm spre mare şi să punem bamele în pământ
doamna aceea bizară contestă atributele poetului Marior în timp ce noi profetizăm
(avem şi nişte martori dar nu mai fac doi bani)
câţiva consideră că totul se exprimă în cuneiforme
ei au omizi pe revere poate se vor mai naşte
noi n-avem dreptul fiindcă ne exprimăm în omizi
în adăpostul unde vuieşte doamna aceea cu inimă
Sursa: http://poetii-nostri.ro/gellu-naum-a-patra-pestera-poezie-id-32018/
https://blog.revistaderecenzii.com/
Trist străbăteam un ocean,
poate saturnian,
când deodat’, îndepărtat,
sufletul mi-a sfâșiat
marele zvon dodecafon
al câinilor lui Acteon.
Unde-s, mi-am zis, în care vis
zarurile iar m-au trimis?
Unde-i, strigai, zveltul alai,
unde e cel fără grai
care în sine însuși dispare
ca într-o floare devoratoare?
Sursa: https://poetii-nostri.ro/cezar-baltag-geometria-unui-vis-poezie-id-46316/
https://blog.revistaderecenzii.com/
doamnelor și domnilor
astăzi vi-l vom aduce în fața dumneavoastră pe cel mai tare om din lume
intrați, domnilor, intrați doamnelor
omul ăsta-i mai tare ca piatra
omul ăsta-i mai tare ca săgeata
omul ăsta-i mai tare ca maciste
domnilor
într-o singură mână duce patruzeci și patru de femei una și una
într-un singur cap duce doi ochi unu și unu
și ochii sunt plini cu păcură și cu pumnale, domnilor
nu vă uitați la el că e mic și pipernicit ca o râie
el scoate oamenii din pământ
el rupe cerul
și se luptă cu morții
cine nu l-a văzut noaptea urlând cu câinii
îl va vedea aici, domnilor
cine nu l-a văzut noaptea mușcând cocoanele
îl va vedea aici, domnilor
în capul lui s-au strâns toți dracii
în deget are sânge și o pisică care plânge
noaptea el se mai joacă în bețe cu stafiile
și cu muierile,
hei tu de colo cu cușma pe-o ureche
hei tu cocoană cu țâțele mai deschise ca la o panoramă
și tu hei gunoierule
hei negustorule
hei cerșetorule
nu vă mai căutați prin buzunare
că spectacolul cel mare e pe gratis
mai gratis decât iarba cucului
mai gratis decât frunza nucului
mai gratis decât fesul turcului
ha ha ha ce se vor veseli nebunii
Sursa: https://poetii-nostri.ro/gherasim-luca-cuvant-de-deschidere-la-o-expozitie-de-pictura-poezie-id-45013/
