Despre o scriere memorialistică. Recenzie* de Dan Ionescu

https://blog.revistaderecenzii.com/

*Recenzie apărută în revista „Ramuri”, Nr. 5 / 2022

Cronica de la Șoimoș de Ilie Chebeleu a apărut la editura David Press Print (Timișoara, 2020), în colecția Studii și cercetări umaniste, seria Istorii și studii culturale, în prezentarea prof. univ. dr. Crișu Dascălu, care semnează Prefața. Studiul introductiv aparține lui Bogdan Mihai Dascălu, care alcătuiește și tabelul cronologic, nota asupra ediției, precum și glosarul, bibliografia și anexele. Coordonatele spațio-temporale ale evenimentelor consemnate de Ilie Chebeleu, un „preot patriot, conștient de menirea lui pastorală și, totodată, preocupat să lase posterității imaginea lumii în care a trăit, așa cum a văzut-o și a înțeles-o el” (Bogdan Mihai Dascălu), sunt următoarele: zona dintre Arad și Lipova, în perioada anilor 1912 – 1940. Anii consemnați în cronică „i-au supus la amare încercări pe țăranii de pe Valea Mureșului, dintre care cea mai nedreaptă și cea mai crudă a fost Prima Mare Bătaie, când mulți dintre feciorii satului au pierit și al cărei sfârșit nu a însemnat decât în parte sperata îmbunare a sorții lor” (Crișu Dascălu).

Continuă să citești

Viața la țară. Poem de Liviu Florian Jianu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Test de cultură generală: Viaţa la ţară

Dascălul nu era acasă.

Am făcut drumul până la el, pe dreapta, ultima casă,

ca să îmi lege o coadă, la coasă.

Dascălul avea o acoperire frumoasă.

O casă cu ferestrele de arcade,

Ca să învelească, pe laturi,

Cu largul, închisul, pridvorul –

Camerele celelalte.

Ferestrele erau grunduite, cât

Veacul, și mai țineau în țâțâne,

Cât leatul.

Avea și porumbar, avea și

Un câine.

Avea chiar și o sonerie.

Dacă suna sau nu, nu mă întrebați. Că nici el, nici eu,

poate nu mai auzim bine.

A ieșit o vecină.

Și a spus că nu este acasă.

S-o fi dus să se întâlnească cu

Învățătorul.

Era spre 12, la miezul zilei.

Era și sâmbătă.

Pe cine să întreb,

Dacă are nevoie de fân –

De lucernă – ?

Dacă va mai putea să lege

            Coada, de coasă?

E singurul care se pricepe.

De pe Eroilor.

            Ceilalți –

Demult de tot –

            Au trecut la mecanizare.

            Cu niște câștiguri – diferențiate –

Colosale.

            În pace, liniște, sănătate –

și mai ales – cum să-ți veșnicești,

Așa, fără nicio grijă, fără nicio

Durere, și supărare – viața la țară.

La Tazlău de Calistrat Hogaș

https://blog.revistaderecenzii.com/

Calistrat Hogaș - Wikipedia

…Un pitic și doi giganți!… Cam așa înfățișare, cel puțin, trebuie să fi avut eu între Sgribincea de-o parte și Huțan de cealaltă, deoarece, cu tot prisosul de înălțime ce s-ar fi cuvenit să-mi dea spatele Pisicuței, capetele noastre, a tustrei, nu se ridicau totuși în văzduh mai sus unele decât altele; ba mi se pare chiar că fundul pălăriei mele, cu toate silințele ce-și dădea, nu izbutea nici întrun chip să se înalțe dincolo de curmătura căciulilor vreunuia din ei… Și până ce Sgribincea să-și deschidă o dată lărgimea imensă a pasului său greoi și rar pe întinderea de mușchi verde a plaiului rourat, biata Pisicuței își cheltuia jumătate din gebeaua întregii sale vieți, țesându-și iute la suiș mersu-i harnic și mărunt; și, până ce Huțan să-și ia suflet, sorbind văzduhurile dintr-o dată în pieptul său puternic, o întreagă vijelie s-ar fi putut alcătui din răsuflările la un loc, ce izvorau zgomotoase și repezi pe nările înfierbântate și larg deschise ale Pisicuței, sub truda opintirilor la deal…

Continuă să citești

Rondelul beat de roze de Alexandru Macedonski

https://blog.revistaderecenzii.com/

De roze e beată grădina
Cu tot ce se află-mprejur
E beat și cerescul azur,
Și zâzâie, beată, albina.

Se clatină parcă lumina,
Un tunet e simplu murmur. —
De roze e beată grădina
Cu tot ce se află-mprejur.

Dar iată… — A mea nu e vina… —
Chiar eu, în gentil trubadur,
Visând, lângă-al apei susur,
Mă schimb, așteptându-mi regina… —
De roze e beată grădina.

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/Rondelul_beat_de_roze

Rondelul marilor roze de Alexandru Macedonski

https://blog.revistaderecenzii.com/

Roze

Mari roze bogate și grele
Abia mai pot capul să-și țină
De luxul ce poartă pe ele,
Scăldate-n albastra lumină.

Miresme plutesc prin grădină,
Iar roua deșiră mărgele
Pe roze bogate și grele,
Ce-abia mai pot capul să-și țină.

Avântul simțirilor mele
Mă duce-ntr-o sferă senină
De ceața lumeștilor rele,
În care, pe frunte-mi se-nclină
Mari roze bogate și grele.

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/Rondelul_marilor_roze

O cronică de Crăciun de I. L. Caragiale

https://blog.revistaderecenzii.com/

Ion Luca #Caragiale - O cronică de #Crăciun - Momente şi schiţe - YouTube

Într-o urâtă dimineață, pe la sfârșitul lui noiemvrie — ploaie, ninsoare, vifor, să nu scoți un câne afară din bordei — chem pe cel mai încercat colaborator al Revoltei naționale și-i zic:

— Stimate domnule Caracudi, dumneata, care de atâta timp ne-ai dat ca reporter dovezi de strălucită imaginație, ești designat să faci ziarului nostru un important serviciu.

Continuă să citești