Cu ochii pe glob. Poem de Liviu Florian Jianu

https://blog.revistaderecenzii.com/

vidaXL Bar tip glob pământesc stativ sticle de vin, lemn de eucalipt

Călătoresc pe Glob

și ajung în Kiribati. Drumul este lung, dar merită.

Până la urmă, aterizez pe undeva,

dincolo de o cizmă din sudul Australiei, din vârful căreia,

cale de jumătate de palmă, Kiribati arată, de sus, ca un punct de aterizare.

Aici, mă umplu de încântare. Nu mi-ar fi spus nimeni. Dacă nu aș fi știut

să citesc în limba română.
Nu există partide politice organizate.

Există grupuri de persoane care împărtășesc aceleași vederi politice.

Mă gândesc ce vederi politice poți să împărtășești în plin Oceanul Pacific?
Apoi, mă îngrozesc ce lupte s-au dat, în istorie, ca să se înființeze o insulă.

Și cât de greu mi-a fost să ajung până acolo.

Ca să vă dau de veste.
Că am aflat și eu unde este. Am pus chiar și degetul.

Și l-am dat. Cu punctul ei, minunat.
Le mulțumesc învățătorilor și profesorilor mei, de limba română.

Fără ei, nu aș fi ajuns atât de departe!

Și atât de devreme și luminat!

Letopisețul Țării Moldovei de Ion Neculce. O samă de cuvinte

https://blog.revistaderecenzii.com/

Ion Neculce– cronicar moldovean, istoric, scriitor, om politic, diplomat  militar

O samă de cuvinte ce suntu audzite din om în om, de oameni vechi și bătrâni, și în letopisețǔ nu sunt scrise, ce s-au scris aice, după domnia lui Ștefăniță-vodă, înaintea domniii Dabijii-vodă. Deci cine va ceti și le va crede, bine va fi, iară cine nu le va crede, iară va fi bine; cine precum îi va fi voia, așa va face.

Continuă să citești

Ziua Culturii Naţionale, sub geniul lui Mihai Eminescu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Ziua Culturii Naţionale, sub geniul lui Mihai Eminescu, va fi celebrată în 15 ianuarie de Televiziunea Română prin realizarea şi difuzarea unor programe culturale de înaltă ţinută. 

 Programe culturale speciale, momente excepţionale, interpretări unice, cuvinte memorabile. Muzică, poezie, film… Cultură.

Continuă să citești

Făt-Frumos din lacrimă. Basm de Mihai Eminescu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Mihai Eminescu - Wikipedia

În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, — în vremea veche trăia un împărat întunecat și gânditor ca miază-noaptea și avea o împărăteasă tânără și zâmbitoare ca miezul luminos al zilei.

Continuă să citești

Odă (în metru antic) de Mihai EMINESCU

https://blog.revistaderecenzii.com/

Ultima fotografie a lui Mihai Eminescu. În trei ani s-a schimbat aproape  cât în trei decenii - FOTO

Odă (în metru antic)

Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce…
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Ne’ndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus.
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…
Pot să mai re’nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

Piară-mi ochii turburători din cale,
Vino iar în sân, nepăsare tristă;
Ca să pot muri liniştit, pe mine
Mie redă-mă!

Glossă de Mihai EMINESCU

https://blog.revistaderecenzii.com/

Mihai Eminescu: The Divided National Poet

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi și nouă toate;
Ce e rău și ce e bine
Tu te-ntreabă și socoate;
Nu spera și nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ține toate minte
Și ar sta să le asculte?…
Tu așează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deșarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naște
Și o clipă ține poate;
Pentru cine o cunoaște
Toate-s vechi și nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui
Joace unul și pe patru
Totuși tu ghici-vei chipu-i,
Și de plânge, de se ceartă,
Tu în colț petreci în tine
Și-nțelegi din a lor artă
Ce e rău și ce e bine.

Viitorul și trecutul
Sunt a filei două fețe,
Vede-n capăt începutul
Cine știe să le-nvețe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă și socoate.

Căci acelorași mijloace
Se supun câte există,
Și de mii de ani încoace
Lumea-i veselă și tristă;
Alte măști, aceeași piesă,
Alte guri, aceeași gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera și nu ai teamă.

Nu spera când vezi mișeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăși
Între dânșii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăș
Ce e val, ca valul trece.

Ca un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momește în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă știi a lor măsură;
Zică toți ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgești nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera și nu ai teamă;
Te întreabă și socoate
Ce e rău și ce e bine;
Toate-s vechi și nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

Mihai EMINESCU: La steaua…

https://blog.revistaderecenzii.com/

Mihai Eminescu - Photos | Facebook


La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.

Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.

Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.

Sursa: http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/steaua.php