Viața la țară. Poem de Liviu Florian Jianu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Test de cultură generală: Viaţa la ţară

Dascălul nu era acasă.

Am făcut drumul până la el, pe dreapta, ultima casă,

ca să îmi lege o coadă, la coasă.

Dascălul avea o acoperire frumoasă.

O casă cu ferestrele de arcade,

Ca să învelească, pe laturi,

Cu largul, închisul, pridvorul –

Camerele celelalte.

Ferestrele erau grunduite, cât

Veacul, și mai țineau în țâțâne,

Cât leatul.

Avea și porumbar, avea și

Un câine.

Avea chiar și o sonerie.

Dacă suna sau nu, nu mă întrebați. Că nici el, nici eu,

poate nu mai auzim bine.

A ieșit o vecină.

Și a spus că nu este acasă.

S-o fi dus să se întâlnească cu

Învățătorul.

Era spre 12, la miezul zilei.

Era și sâmbătă.

Pe cine să întreb,

Dacă are nevoie de fân –

De lucernă – ?

Dacă va mai putea să lege

            Coada, de coasă?

E singurul care se pricepe.

De pe Eroilor.

            Ceilalți –

Demult de tot –

            Au trecut la mecanizare.

            Cu niște câștiguri – diferențiate –

Colosale.

            În pace, liniște, sănătate –

și mai ales – cum să-ți veșnicești,

Așa, fără nicio grijă, fără nicio

Durere, și supărare – viața la țară.

Cei prea iubiți, pe o lume neînțeleasă. Poem de Liviu Florian Jianu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Azi, în Sicilia
privirea mea este bogată
de ce-ai văzut tu, odată.
Stau contemplând copleșit așteptându-te
să fim anonimi în orașul care ne așterne tot ce e mai bun și frumos la picioare
și să ne luăm cu noi baricadele
pe care am urcat victorioși, liberi
să ne zbenguim împreună în mare

dacă vor fi cu noi și alți tineri
de același căluț de mare
să ne ținem bine
să nu amețim când îi măsurăm
cu privirile ridicandu-se odată cu noi
de la picioare

și să nu le închidem vreodată nici porțile
verzi, către zare,
pe când vom reveni sus, pe piscuri,
în vederile noastre

deși ei,
îndrăgostiți de mare
își vor face cuiburi în minte, prin preajmă.

Rochia ta, frumoasă doamnă. Poem de Liviu Florian Jianu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Vale: Cireș în floare

Rochia ta, frumoasă doamnă,
Ține ochii mei în palmă –
Și tu urci – prin ochii mei –
ca să mai ridici în șei –

Gura ta din cer, să-mi bei …

Rochia ta, frumoasă doamnă,
Și de nu-i decât suflare,
De la cap, pân-la picioare,
Cât de albă-i luminare,

să te văd, prin anii grei,
nevăzută, ca o floare…

verde trup, albă ninsoare…
dulce-amară-mbrățișare…

din cireșe să ne iei…
ochii tăi, și ochii mei…

și să bei, lapte de miei…
netăiați în sângiuri, zboare,
în cireșe, de mâncare…

Introducere în Astrologie. Articol de Theodora Gherghină

https://blog.revistaderecenzii.com/

Introducere în Astrologie - PDF Free Download

După definiția din dicționar, Astrologia reprezintă un număr de ceremonii antice și practici divinatorii care pretind a discerne informații despre comportamentul oamenilor, cât si despre evenimente terestre prin studiul mișcării și poziției aștrilor, a constelațiilor sau a unor fenomene cerești.

Continuă să citești

În ochii dimineții. Poem de Liviu Florian Jianu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Privesc dimineața

Și moare întunericu-n mine.

Te găsesc cântărindu-mă-n somnul

    ușor,

     când uitată e viața.

mă trezesc,

    nu e nimeni.

și-mpreună cu tine

    iau iarăși pana.

pana-mpărțită pe-n două.

odată, cu lacrima.

odată, cu dansul pe cerul plin de seve de rouă.

odată, cu buzele-n ochii

suflărilor

topite mutelor noastre  zbateri pe tochii…

odată, ca rodiile-n zodiile-n care văd orbii.

privesc dimineața.

și știu că ești în lumina

care nu moare

în mine,

oricât de departe

te-aștept să recapăt

din adâncul minelor tale

pană la pană,

lăuntricei noastre încrederi

certitudinea

că inspirația

odată cu viața,

odată cu zborul,

odată cu dimineața ce ne-așteaptă în față,

nu are capăt

Așteptând. Poem de Crișu Dascălu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Așteptând,

Privesc pe fereastră

Și văd cum moare zăpada

Și mă strecor tiptil prin mine

Parcă aș străbate sala armurilor

Care nu mai au pe cine să apere.

Așteptând,

Privesc pe fereastră

Și văd cum moare zăpada

Zgribulită în ființa ce mă privește

La rându-i cu ochi de cărbune,

Ca un mesia care a uitat drumul spre casă.

Așteptând,

Privesc pe fereastră

Și văd cum moare zăpada

Sub zborul haotic al negrelor păsări –

Proletarii gonoaielor –

Un nor de litere posace cu care orașul

Încearcă zadarnic să-și scrie memoriile.

Așteptând,

Privesc cum moare zăpada

Tot mai umilită de negrele roți

Recucerindu-și asfaltul.

Nimic nu e mai murdar

Ca zăpada murdară.

Lebăda primăverii. Poem de Liviu Florian Jianu

Stiri lebede pagina 1 din 1 - Stirileprotv.ro

Lebăda Primăverii

Și nici nu ești, chiar dacă este primăvară.
E mai presus de interior, ce te respir.
E în afară, mut de tămâioară,
Și de parfum, din flori de tei, de mir!

Și cum ar putea fi – o primăvară?
Tot primăvară? Fără, în neșter,
Să gust și toate anotimpurile, iară?
Din minele din min’-tin’-ne, și cer?

Ce și-au atins, al liniștilor, mer?

Și nici n-ai fi, chiar de ai fi chiar primăvară.
Și nici n-aș fi, chiar orice anotimp,
De aș cuprinde piscul din Olimp
Prea mici, pentru atâta, care zboară

Suflare –
Pe aripile de timp!

Spre Bucuria Ochilor Tăi, Mare!

Senină,
Și Regală,
Revenind!