Cei prea iubiți, pe o lume neînțeleasă. Poem de Liviu Florian Jianu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Azi, în Sicilia
privirea mea este bogată
de ce-ai văzut tu, odată.
Stau contemplând copleșit așteptându-te
să fim anonimi în orașul care ne așterne tot ce e mai bun și frumos la picioare
și să ne luăm cu noi baricadele
pe care am urcat victorioși, liberi
să ne zbenguim împreună în mare

dacă vor fi cu noi și alți tineri
de același căluț de mare
să ne ținem bine
să nu amețim când îi măsurăm
cu privirile ridicandu-se odată cu noi
de la picioare

și să nu le închidem vreodată nici porțile
verzi, către zare,
pe când vom reveni sus, pe piscuri,
în vederile noastre

deși ei,
îndrăgostiți de mare
își vor face cuiburi în minte, prin preajmă.

Rochia ta, frumoasă doamnă. Poem de Liviu Florian Jianu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Vale: Cireș în floare

Rochia ta, frumoasă doamnă,
Ține ochii mei în palmă –
Și tu urci – prin ochii mei –
ca să mai ridici în șei –

Gura ta din cer, să-mi bei …

Rochia ta, frumoasă doamnă,
Și de nu-i decât suflare,
De la cap, pân-la picioare,
Cât de albă-i luminare,

să te văd, prin anii grei,
nevăzută, ca o floare…

verde trup, albă ninsoare…
dulce-amară-mbrățișare…

din cireșe să ne iei…
ochii tăi, și ochii mei…

și să bei, lapte de miei…
netăiați în sângiuri, zboare,
în cireșe, de mâncare…