https://blog.revistaderecenzii.com/

Să te ating, ne-ar fi durut,
Dar cum puteam prin tine să respir?
Și cum, căldura ta, cât tot nisipul
Cel negrăit prin mine – să fim -viu?

https://blog.revistaderecenzii.com/

Ursul Autor

Când s-a întâlnit cu ursul,
și-a luat calm și relaxat
Aparatul de pozat,
și i-a dat – ușor – un sfat:

https://blog.revistaderecenzii.com/

E pregătită floarea de lansare.
Pe ea, două felii de pâine, vii.
Că ei sunt astăzi fluturi, doar tu știi.
Că nu mai pot, de bucurii, să zboare.

Că în curând, de dor, vor amurgi.
cum este floarea pregătită de lansare.

dar cât de verde-i dincolo, a fi.
câtă lumină blândă și cât soare.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Și fluturii dansează, nu-i așa?!

Și fluturii
Trăiesc numai o zi
pe steagul lor cel violet.
În alb, și galben, negru – de poet,
dar verdele
din tainele necoptului smochin,
cu roadele, pe buze când ne vin…

atâția ochi
în gândul lor
lumin’…

26 iunie 2022

https://blog.revistaderecenzii.com/

Dascălul nu era acasă.

Am făcut drumul până la el, pe dreapta, ultima casă,

ca să îmi lege o coadă, la coasă.

Dascălul avea o acoperire frumoasă.

https://blog.revistaderecenzii.com/

S-a luminat,
și totuși este mai bogat ca înainte,
încât rămâi pe frontul libertății fără de cuvinte.
Nici nu poți spune că-i adevărat,
tot ce mai înainte, s-a ratat!
ba, de atâta goană,
nici nu mai poți măcar să te întorci!

https://blog.revistaderecenzii.com/

Copil fiind, nu m-am despuiat niciodată

să intru în lanul de grâu.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Drumul lui Hyperion. Desen de Sabrina Popescu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Azi, în Sicilia
privirea mea este bogată
de ce-ai văzut tu, odată.
Stau contemplând copleșit așteptându-te
să fim anonimi în orașul care ne așterne tot ce e mai bun și frumos la picioare
și să ne luăm cu noi baricadele
pe care am urcat victorioși, liberi
să ne zbenguim împreună în mare

dacă vor fi cu noi și alți tineri
de același căluț de mare
să ne ținem bine
să nu amețim când îi măsurăm
cu privirile ridicandu-se odată cu noi
de la picioare

și să nu le închidem vreodată nici porțile
verzi, către zare,
pe când vom reveni sus, pe piscuri,
în vederile noastre

deși ei,
îndrăgostiți de mare
își vor face cuiburi în minte, prin preajmă.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Rochia ta, frumoasă doamnă,
Ține ochii mei în palmă –
Și tu urci – prin ochii mei –
ca să mai ridici în șei –

Gura ta din cer, să-mi bei …

Rochia ta, frumoasă doamnă,
Și de nu-i decât suflare,
De la cap, pân-la picioare,
Cât de albă-i luminare,

să te văd, prin anii grei,
nevăzută, ca o floare…

verde trup, albă ninsoare…
dulce-amară-mbrățișare…

din cireșe să ne iei…
ochii tăi, și ochii mei…

și să bei, lapte de miei…
netăiați în sângiuri, zboare,
în cireșe, de mâncare…