Antimul monahal. Articol de Pr. Cristian Muntean

https://blog.revistaderecenzii.com

Deși s-a scris cu o anumită recurență despre mișcarea spirituală „Rugul Aprins” de la Mănăstirea Antim, am senzația că nu se vor epuiza temele și din perspectiva vremurilor pe care le traversăm, iar interesul pentru fenomenul care a generat apariția ei ar trebui să fecundeze poziții noi cel puțin în dezbaterea relației cunoaștere – credință, atât de intens dezbătută în anumite medii din societatea de azi.

Se pare că a fi o persoană modernă și educată înseamnă neapărat a nu avea o credință  religioasă, pentru că știința dezvăluie o lume naturală fără Dumnezeu. Nu e nimic nou, disputa este de secole, iar „modelul Antim” poate fi o sursă de inspirație pentru contemporani atâta timp cât vom simți nevoia unui adevăr revelat.

Continuă să citești

Modelul Sfântului Ioan Botezătorul. Articol semnat de Pr. Cristian Muntean

https://blog.revistaderecenzii.com

Sursa: https://icoane-art.ro/icoana-cu-stantul-ioan-botezatorul

Mă întreb de multe ori dacă nevoia de modele  este reală sau se consumă doar la nivel declarativ, pentru a  construi o imagine în proximitatea modelului. Pentru omul religios tentația  unui model imaginar – biblic este recurentă și vine din dorința  de asemănare, măcar în parte, cu persoana pe care o venerează. Această asemănare vine la pachet cu lupta de a ajunge personal la nivelul modelului, deși, de cele mai multe ori, existența credinței religioase a creștinului de azi nu are mai nimic de-a face cu trezvia lui spirituală. Moștenește niște tradiții pe care le respectă fără a le cunoaște semnificația. Un timp am crezut că e vina Bisericii că nu le explică suficient, dar ce ar însemna suficient în acest caz? De fapt, nimic nu e suficient în viața duhovnicească, totul este un proces/ terapie de vindecare a sufletului în lucrarea cu Hristos! Iar eficiența acestui proces ține de căutare și de dorință. Fără această realitate totul se consumă doar la nivel de intenție.

Continuă să citești

Hristos se naște. Articol de Tania Jilavu

https://blog.revistaderecenzii.com

Ploaie de stele, de gânduri. Anii trec de la o vârstă precum clipele, și cu voia sau fără voia cuiva, poate fi ultimul sau printre puținii/mulții ce ne-au rămas. Rămânem copii, ne răsfățăm singuri când nimeni nu ne mai răsfață de multă vreme, iubirile nu mai au puterea să mute munții, au obosit parcă și sufletele de atâta sârg în sentimente. Am intrat în sărbători, mi-am pus luminițe-n văzduh și în geamuri, iar nopțile-mi par mai frumoase, amintindu-mi de cele ale copilăriei, cu flori de gheață, sclipirile fulgilor de nea, aroma lemnelor trosnind în sobe, glasul colindătorilor temerari ce înfruntau nămeții pentru a ne ura…Revăd acei copii amărâți și zgribuliți de odinioară, mă inundă emoția acelor clipe după decenii, cu lacrimile-mi gât curgând. Unde-s iernile acelea, unde-i copilăria de altădată? Derdelușurile, oamenii imenși de zăpadă, pârtia de gheață și bătrânii ce ieșeau din case cu ciorapi de lână trași peste ghete (să nu alunece, desigur!), unde sunt? Cu timpul, sărbătorile le-am simțit ca un motiv de bucurie partajată în preajma bradului împodobit, frigul era de rigoare și căldura dura doar două ore seara și dimineața în apartamente, ca și programul Tv. Noroc cu muzica nelipsită, pikup-ul care nu contenea cu Hrușcă și colindele sale. Povara celei mai grele amintiri e tinerețea, iar sănătatea emoțională are repercusiuni asupra vieții. Am trăit acel decembrie însângerat intrat în istorie, acele zile dramatice când aripile multor tineri au fost frânte.Sângele celor împușcați încă mai cere dreptate. Pe 17 decembrie acum 36 de ani se trăgea în demonstranții din Timișoara-orașul martir unde s-a aprins flacăra libertății. Eroi au fost, eroi sunt încă…Căderea regimurilor comuniste a fost opera serviciilor secrete, planul fiind elaborat cu ani buni înainte. Cine plătește, face muzica! Să terminam cu iluziile, nu ne (mai) alegem demult singuri soarta! Dacă cineva crede altfel, aș recomanda doar câteva cărți, căci este deajuns să fi citit «Istoria secretă a căderii zidului Berlinului» (autor Michel Meyer, Ed. Odile Jacob, 2009), «Les juifs, le monde et l’argent» (Jacque Atalli, Editua Fayard 2002), Memoriile lui Gorbaciov, «Las cloacas del poder»/ Cloaca puterii de Miguel Pedrero, și nu în ultimul rând, să fi trăit acele timpuri pentru a vedea mai clar azi corupția, manipularea și minciunile din politică la nivel mondial.

Continuă să citești

Prezență – Bianca Obeanu

https://blog.revistaderecenzii.com

Aș vrea
Ca lacrimile să mi le poarte marea
Ca vântul
Să-mi ia mireasma
Ca pământul să ia forma tălpilor mele

Ca atunci când treci pe lângă flori
Să-mi simți mireasma
Să ți se facă dor
Să fi vrut sa fiu lângă tine

Vreau ca atunci când te pui la somn
Să îmi simți atingerea
Să știi că sunt acolo
Chiar și când nu sunt

Cineva te va iubi
Pentru tot restul vieții
Chiar dacă tu
N-ai fi în stare să mă alegi.. 

Așteptare de Bianca Obeanu. Debut liric

https://blog.revistaderecenzii.com

desen de AI
Și dacă asta e ultima zi
Ultima care mi-a fost dată
Vreau sa-mi reamintesc
Că știu sa iubesc,
Vreau să știu c-am dat tot,
Că mi-am pus sufletul pe tavă...

Am avut răbdare cu cei care m-au înconjurat,
Dar nu am avut cu mine.
Când va veni iertarea?

Liniștea sufletească,
pe care o tot aștept,
Oare nu mi se mai arată?
Parcă a dispărut..

ÎNTÂLNIRE ÎNTÂMPLĂTOARE de Ion R. Popa

https://blog.revistaderecenzii.com

ÎNTÂLNIRE ÎNTÂMPLĂTOARE

(Scenetă dedicată mediului școlar)

                                    P E R S O N A J E L E:

                                    – RADU

                                    – MIHNEA

                                    – DIRIGINTELE

                                    – BĂLEA

                                    – ANGHEL

                                    – PANDELE

                                    – ALINA, ANETA, ELENA – eleve

                                    – BĂTRÂNUL.

Scena I

                        – În fața unei cafenele, doi bărbați purtând serviete;

                        – Radu, Mihnea.

Continuă să citești

Raționalizând. Poem de Tania Jilavu

https://blog.revistaderecenzii.com

Raționalizăm, legiferăm imoralitatea? 
Pun busuioc pe foc să vindec cu cenușa sa. Știu că ciobanul ce va coborî de la munte va aduce femeii sale o furcă de lemn sculptată cu migală în clipele lungi, cu dor. Patria iubirii nu are frontiere…
“E de-ajuns un arbore să fabrici milioane de chibrituri și-i destul un chibrit să distrugi milioane de arbori”, sentimentele.