https://blog.revistaderecenzii.com/
Poate că Eminescu a existat
Poate a existat, dar trebuia stors de pe el tot ce se poate!
Trebuia menținut cu orice preț cât mai departe!
De iubirea lui! Că oricum o dăduse din iubire, în iubire, în bară!
Poate că trebuia mucenicit cu trădările toate!
Cărțile lui Ionescu
sunt cele mai frumoase cărți de pe pământ.
https://blog.revistaderecenzii.com/
Întoarcerea Fiului Moșului
Când I se-ntoarce fiu-acasă,
uită și moșul și de el.
De orice grijă ce-l apasă.
De orice ton. De orice fel.
https://blog.revistaderecenzii.com/
Cu capul pe umeri, dar…(Fragment din romanul „Casa gaițelor”, de Ion R. Popa, aflat în curs de apatriție la Ed. Auitograf MJM)
Continuă să citești
Scrisoare lui Moș Crăciun
În prag de sărbători, și minunată
de ziuă, și mirabile comori,
mă trece-un gând nebun, prin vechi ninsori-
ar trebui Justiția arestată !
http://blog.revistaderecenzii.com/
DIVIDE ET IMPERA
Neomarxiști au ajuns să fie numiți toți cei care nu îmbrățișează extrema dreapta, acel amestec toxic de ură și lipsa de educație. Rezultatul, la fel ca în ’30 și în ’40, nu poate fi decât unul inept. În contrapartidă, acești reactivi ar dori și ei eliminarea oricărei forme de diversitate, fiind percepută ca o amenințare constantă la existența majoritară, tradițională. Aici este practic “figura” – ca să spun ața, existența majoritară în viziunea acestora nu are nicio legătură cu forme moderate de menținere a tradițiilor și identității. Dacă pentru exemplificare conservatorismul se poate reduce în mod plastic la „don’t fix what is not broken” forma asta deviată de neo-naționalism nu achiesează doar la valori tradiționale, ci impune opțiunile majoritare unei minorități. Asta intra în coliziune cu democrația, locul unde vocile minorității (politice) și majorității (tot politice) trebuie discutate. Democrația nu este dictatura majorității, cum ne-am obișnuit noi de doi ani de zile. Nota bene, nici majoritatea nu trebuie să se schimbe doar să multumească o minoritate, dar nici minoritatea nu trebuie sa renunțe la valori astfel încât să dispară.
Continuă să citești
http://blog.revistaderecenzii.com/
CUCUL ȘI… CEASUL RĂU
– Cap 1 –
Vasile Ciungu, om cu șapte pogoane de pământ, dar având cinci copii, trecea drept om sărac și atașat noului regim politic. Slujise pe la curtea boierului, care îl aprecia bun la socoteli, și era considerat de săteni ca fiind cel care l-a „vândut” autorităților, când boierul a fost ridicat și strămutat cu întreaga familie. El făcuse parte din comisie și la inventar a observat că lipsește salba cea mare de galbeni, cu care „cucoana se fălea la zile mari”; le-a șoptit autorităților și „cucoana” a trebuit să scoată bijuteriile la lumină.
Continuă să citeștihttp://blog.revistaderecenzii.com/
În nori cinși cu roze și cu-aur curat
Se culcă ferice al vieții-mpărat.
Dar fiul de rege pe calu-i ce zboară
Gonește-o căpriță, plăpândă și ușoară,
Cu cornii auriți.
http://blog.revistaderecenzii.com/
VECINUL… SALVATOR
E mai ușor să fii înțelept pentru alții decât pentru tine. Socrate
Afronie și Paraschiv, colegi de atelier, telefonaseră nevestelor că vor întârzia acasă, pentru că aveau să participe la adunarea grupei sindicale ce urma să prelucreze și să dezbată „Codul eticii și echității socialiste”. Dar, fiindcă secretarul de partid al uzinei fusese chemat la municipiu, ședința a fost amânată. Cei doi au plecat împreună spre casă, la ora obișnuită. S-au despărțit în fața blocului la al cărui parter locuia Paraschiv cu soția, copilul fiind la părinții Ninei.
Continuă să citești