Plângâ  ponjii…

Plângâ ponjii,

Poţs va si-avdzâ a loru dureari?

Ni ploaia,

ni lacrima ta nu u-avdzâ.

Ni anghilji

nu l-avdzâ boatsitlu.

Plângâ ponjii…

* * * * *

Dincolo de graniţele acestei lumi,

un val plesneşte-n noapte

Mă aflam de o lună la Biariț, oraș mic, pierdut în fundul golfului de Gasconia, pe țărmurile Oceanului, și îmi petreceam zilele într-o necurmată plăcere. De la fereastra salonului meu, ochii mei se primblau fără sațiu, când pe albastra și mult măreața întindere a mării, când pe tainica nemărginire a cerului. Închipuirea mea, urmând zborul ochilor, se legăna pe vârful argintiu al valurilor și, lunecând până în fundul orizontului, mergea adeseori de se oprea, ca o pasăre călătoare, pe catargele corăbiilor ce treceau în depărtare. Câte voiajuri plăcute am făcut astfel! câte țărmuri frumoase am vizitat, fără a mă mișca de pe jilț!

*Articol apărut în revista „Năzuința”, Craiova, 1926, nr. 6

Orice cunoștință, declară empirismul, este reductibilă sau la percepții, la care se adaugă imaginile memorate, ambele câștigate prin afectarea simțurilor extern și intern, sau la relații între reprezentări, relații fixate de gândire sub indicațiile datelor sensibile. Numai percepția are competența deciziei, ce este obiectiv (real) și ce nu; numai experiența se pune în legătură cu obiectul, însă obiectul empiric este fenomenal, deoarece percepția care îl indică este o modificare a subiectului perceptor și totodată se referă la ceva individual și izolat. Percepția este numai semnul lucrurilor, nu chiar lucrul; însă pentru noi, practic, altă obiectivitate decât cea empirică nu e cu putință. A fi obiectiv este a fi perceput, a fi conținut de conștiință. Principiul conștiinței este respectat mai consecvent de empirism decât de raționalism. Nu cunoaștem obiectele metafizice, ci numai reflexul lor subiectiv. Empirismul tinde spre idealism subiectiv, servindu-se metodologic de o analiză psihologică a cuprinsului conștiinței.

Concurs de scenarii 

Nu banii aduc fericirea. Cel puțin nu pentru mine. Nu am nevoie de mulți bani ca să fiu fericit. Banii mulți te fac lacom și avar. Din cât ai, din atât vrei tot mai mult. Trebuie să te întinzi cât ți-e plapuma.

Păstorel, și băutor,
A băut de-atâta dor!

Oglinzi în care am rămas

De brațu-i diafan prinsesem Luna plină   

Și-am revenit din deznădejdi ce nu le-nțelegeam, 

V-am spus că am auzit-o.
Tăcea.
Tăcea răstignită între doi pomi.
Între ei, 
din aceeași rădăcină,
între doi.
ea era.

Porunca a șaptea previne infectarea

         De mai bine de două luni de zile, pe toate canalele media (posturi radio & TV, presă scrisă, portaluri online și print) se transmit recomandările generale de sănătate publică ce previn răspândireainfecției COVID-19 (COrona VIrus Disease-2019) produsă de noul coronavirus (SARS-CoV-2), apărut așa cum știm în decembrie 2019 în China (orașul Wuhan).Teama de pandemie duce în țara noastră la măsuri nu doar extreme, ci și ilare care par a nu se mai sfârși.

Prețul Lacrimii

Iată un Erou care s-a bătut viața toată,
și nu s-a bătut niciodată.
Nici pentru pământul lui, nici pentru casa lui, nici pentru onorurile  lui câștigate.
Nici pentru hainele lui cele purtate, nici pentru bogățiile adunate.
Nici pentru toate câte sunt și și-au fost și vor fi – încuiate.