Înflorise liliacul tânăr
și-l contemplam.
Dacă în suflarea vântului
sau la un firav curent creat de fuga,
pe lângă pom, a unui cârd vesel de copii,
cădea o floare, din rază părea desprinsă.
Să fi fost liliacul nostru confundat cu o fântână
și în coroana lui îngerii să fi aruncat bani de aur,
pentru a li se fi împlinit și lor o dorință în cer?
Parfumul care-l înconjura îl făcea sfânt.
Aș fi vrut să nu fie de lemn liliacul
și să-l inspir ca pe aromă,
adăpostindu-l de ploi și de vremea care, mai încolo, fără milă,
îl va desfrunzi și-l va muta din grădină, într-un raft de stihii.
Liliacul din văzduh își hrănește floarea
și din tihna casei.
(Poemul face parte din volumul în curs de apariție, Sunt poet în fiecare zi)
Kamikaze în livadă
Bruma, terorist tardiv,
Cu centuri reci la activ,
Într-o noapte a ucis
Rumene flori de cais…
Petre Cazangiu