Blocul de piatră
Totul se liniștește
după ce depășești stâncile, talazurile și învolburările,
prin amestecul de culori, continente ne despart,
suntem atât de departe de curba clopot,
pod peste lună, în lumina palidă,
amintiri de mătase
spre vărsare se oglindesc,
în bătăi de tobă, rugăciuni neîncetate
se ridică fuioare, fuioare…
Urci cărările de munte, peste nori, îngeri plutesc,
pe aripi de vis te poartă sunete discrete,
sub cerul de culoarea inocenței
pajiști de flori îți răsar timid,
în zori, din oceanul nopții,
o nouă pagină
pulsează ritmic în cartea vieții.
O eliberare uimitoare,
în fiecare clipă ne trăim veșnicia.
Iată delta, dragostea mea!
Spiritul Aurorii Boreale
Ca un pribeag, prin ani, viking,
Am învățat și eu să ning…
Îmbrac în alb rămasul timp,
LUMINA-i ultim anotimp…
Petre Cazangiu
Frumos raspuns liric, invesmantat in lumina aurorii boreale! Multumesc, Petre Cazangiu.
Cu aleasa consideratie,
Irina Lucia Mihalca
Delicat răspuns liric! O auroră boreală pe întinderea albă a gândurilor!
Mulțumesc.
Frumos! Multumesc, Petre Cazangiu.
Ganduri de lumina!