Raţionalitatea comunicaţională (I)

de Ștefan Vlăduţescu

După Descartes, Leibniz, Hegel, Heidegger şi Gadamer, lumea este incapabilă să gândească în absenţa ideii de raţiune. S-ar putea face din poziţia lui Hegel („Tot ce este real este raţional; tot ce este ranţional este real”) o axiomă a raţionalităţii nelimitate a realului, materializabilă în funcţionarea unei „comunităţi ilimitate de comunicare” (cum se exprimă K.O. Apel). În pofida aparentei expansiuni infailibile a raţionalului trebuie să îndreptăm luciditatea puterii raţiunii asupra raţionalităţii.

Continuă să citești →

Dima Zainea: În fereastră, o iubire senină

                                                                  de Ştefan Vlăduţescu

Volumul „Din fereastra clipei” (Constanţa, Ex Ponto, 2008) constituie apărarea poetului Dima Zainea de trecerea timpului. Ceea ce securizează spiritul poetic prin situarea în spaţiul domestic delimitat de fereastră este iubirea. Tema iubirii se înfăţişează şi totodată se desfăşoară pe întreg mângâietorul şi şoptitorul în legănare perimetru al discursului liric.

Continuă să citești →

Aurelian Zisu – O estetică a toxicităţii

de Ştefan VLĂDUŢESCU

A. Zisu este un poet lucid. Criticul literar Ion Buzera găseşte, pe bună dreptate, că Aurelian Zisu este un „autor care îşi conştientizează arta” („Mozaicul”, nr. 4, 2009, p. 4). În aceeaşi ordine de idei, criticul literar Dan Ionescu constată că sursa de inspiraţie a poetului are două componente: una „ambientală” şi alta „livrescă” („Scrisul românesc”, nr. 8, 2009, p. 8).

Continuă să citești →

Emilia Dănescu – Recurs la memoria nopţii 

de Lucian Gruia

Poezia lirică imaculată se naşte din uimirea cu care autorul priveşte miracolul existenţei. Inocenţa copilărească inerentă generează o trăire extatică, sacralitatea universului apărând ca imanentă.

Continuă să citești →