Ion Maria: Înţelepciunea faptului de a sta pe loc

                                                                                     de Ştefan Vlăduţescu

”Ceea ce, în esenţă, poetul Ion Maria ne propune prin volumul „Poziţia lotus” (Bucureşti, Editura Vinea, 2008) este o macro-cenestezie: extensia copleşitoare a corporalităţii către înţelesuri spiritualizate. Cenestezia constituie un construct neologic venit din vocabularul psihologiei. Cuvintele greceşti „aisthesis”(senzaţie) şi „koinos”(comun) au edificat o solidaritate semnificaţională ce catagrafiază un fel de comunicare corporală. Cenestezia acoperă limbajual o experienţă internă ce se  manifestă postural. În plus, îşi anexează o nuanţă de comuniune în a trăi mutual vaguitatea mulţumirii sau nemulţumirii faţă de propriul corp.

Continuă să citești →

Flaviu George Predescu: Metafora vieţii-carte

                                                                                                          de Ştefan Vlăduţescu

Faptul că prin volumul „Răsfoindu-mi adolescenţa”(Bucureşti, Editura Shik, 2011), Flaviu George Predescu reuşeşte ca într-un timbru nou să dea dea curs dificilei metafore genitivale de „carte a vieţii” (carte-viaţă), reprezintă unul dintre indicatorii unei viitoare recognoscibile voci în lirica românească. Sub implicatura poetică principială se dezvoltă o tematică meditativă: neliniştile şi interogaţiile adolescenţei, cristalizarea iubirii, despărţirea, timpul, casa pustie şi necunoscutul. Cartea vieţii capătă contur nu ca un dat, ci ca un construct. Ea se constituie din trăiri şi amintiri, stări de spirit, imagini şi reacţii.

Continuă să citești →

AUTORUL ŞI HERMENEUTUL

 de Ștefan Vlăduțescu

 Autorul şi hermeneutul nu pot ajunge la comunicare decât în calitatea lor de hermeneuţi.

Continuă să citești →

Augustin Buzura: În stare de “nici vii, nici morţi”

de Ştefan Vlăduţescu

The article refers at the book Augustin Buzura, “Nici vii, nici morţi” (Bucureşti, Editura Rao, 2012).

Pentru cei care au citit, la timpul lor, editorialele scrise în ultimii 6-7 ani de Augustin Buzura în revista „Cultura”, a le reciti în volum pe cele din intervalul ianuarie 2008 – martie 2012 este o experienţă provocatoare cu multiple rezonanţe semnificaţionale. Textele adunate în cartea „Nici vii, nici morţi” (Bucureşti, Editura Rao, 2012), deşi prefaţate comprehensiv şi revelator de subtilul şi elegantul critic literar Răzvan Voncu, tot generează o situaţie de lectură insolită. Fiind articole despre practica puterii (despre „mizeriile, hoţiile şi vanităţile Puterii”, p. 285), fiind scrise ca luare de atitudine, ca poziţionare, ca replică sau ca băgare în seamă, expectaţia primară suscitată este de a le înţelege într-un registru de lectură repetitivă. În schimb, o aşteptare specifică au aceia care au citit de-a lungul anilor volumele de publicistică buzuriene. Cei care ne-am bucurat de „Bloc-notes” (1981) nu ne putem teme de o lectură secundă. Mai ales că se spune că mai bine citeşti un text bun de mai multe ori decât să te intoxici cu lectura virgină a unor texte lipsite de valoare şi mesaj. Dacă în pagina de revistă se citea opinia despre evenimentul în cauză, în carte se caută gândirea contextualizantă a evenimentului. Actualitatea stârnea curiozitatea în legătură cu poziţia faţă de eveniment, lectura cărţii poartă meditativ către zona valorilor, a sistemului de gândire şi a sistemului de referinţă. Lectura tihnită în volum scoate receptarea de sub presiunea decodificării cu orice preţ în cheia momentului.

Continuă să citești →

Catalogul Presei din Oltenia, de la începuturi până în prezent, de Dan Ionescu, Editura David Press Print, Timișoara, 2011, 146 p..Preț: 12 lei. (Pentru detalii, contactați-ne la adresa de e-mail: [email protected])

Ioan Barbu, Îmblânzitorii de ape, Editura „Antim Ivireanul”, Râmnicu Vâlcea, 2012, 150 p.

În patru secțiuni și o Mărturisire, prima, Îmblânzitorii de ape, care după titlu, este un omagiu adus muncitorilor de la Șantierul hidroenergetic Lotru – Ciunget, inaugurat la 15 decembrie 1965, închipuie o carte de reportaje, care nu exclude narația. E un mod de viață în trepte, în tendințe de urcare la cer, dar și de coborâre în interiorul ființei de om, când soarele – țintă pleacă de pe boltă. În temele mari, denunțate de titluri: Oamenii vetrelor de ape, Calea soarelui, Cireșii înfloresc în ianuarie, Forestierii, ca forme lucrate în filigran, se încadrează între altele, subcategoriile: Jurnal de front, Ofensiva, Un gest onorabil, ca-n Japonia, Epilog etc.

Ioan Barbu, Un oraș pe lună, Editura „Antim Ivireanul”, Râmnicu Vâlcea, 2012, 150 p. 

ANDREI CODRESCU: Transparenţa S.U.A.

                                                                                     de Ştefan Vlăduţescu

The article refers at the book Andrei Codrescu, „Prof pe drum” (Bucureşti, Editura Curtea Veche, 2008; traducere din engleză şi note de Ioana Avădani).

În faţa unui destin nevorbitor, trebuie să ne hotărâm singuri ce vrem să facem şi unde vizăm să ajungem. Gândind din această perspectivă, Andrei Codrescu ni se arată astăzi ca un spirit ce şi-a definitivat din vreme exigenţele în pactul cu viaţa. Convenţia existenţială fundamentală în care s-a angajat este transparenţa. Destinul poetului, romancierului, eseistului şi reporterului a fost modelat de o idee originară, de un gând trudnic, semeţ şi salutar: fără ascunzişuri şi fără ocol. Dacă ne gândim la interpretarea dată de Heidegger adevărului drept ieşire din ascundere, atunci destinul magnificent al lui Andrei Codrescu este, în substanţă, acela de a fi o conştiinţă a adevărului, un spirit direct şi în direct. Am spune, apropo de volumul „Prof pe drum” (Bucureşti, Editura Curtea Veche, 2008; traducere din engleză şi note de Ioana Avădani) că, fiind direct, Andrei Codrescu era inevitabil să nu fie televizual.

Continuă să citești →

Mesajul în comunicarea filozofică

                                                                                              de Ştefan Vlăduţescu

Mileniul trei începe cu înscrierea istoriei filosofiei „ca hermenutică”, în ideea unei „istorii conceptualizante” în care „filosofema nu este o mitemă” (Gheorghe Vlăduţescu, 2007, p. 51 şi p. 211) şi, în plus, cu filosofema mesajului şi cu cea a comunicării, care sunt impuse prin argumentare. Orientarea pe cercetarea spusei urmează presupunerilor cercetării orientate.

Continuă să citești →