Ştefan Vlăduţescu: Compendiu de comunicare jurnalistică negativă
de Mirela Teodorescu
Revoluţia tehnologică a “adus” audio-vizualul, iar statul dispune de acordarea frecvenţelor de emisie. În Statele Unite ale Americii, in 1927, “The Radio Act” (legea radiodifuziunii) elaborată de Comisia Federală de Radio porneşte de la premisa că “frecvenţele aparţin tuturor” şi, ca urmare, “acestea nu pot deveni proprietatea unor indivizi şi toţi oamenii trebuie să beneficieze de avantajele oferite de aceste industrii”. Joseph Pulitzer a creat, la inceputul secolului XX, primul curs de jurnalistică în cadrul Universităţii Columbia din New York. Pulitzer susţine că: “Numai un înalt ideal şi o preocupare scrupuloasă de a acţiona corect, numai cunoaşterea exacta a problemelor în discuţie şi o conştiinţă sinceră a răspunderii morale pot salva jurnalismul de aservirea la interesele oamenilor de afaceri şi de la satisfacerea unor scopuri egoiste, opuse binelui public”. Astfel, experienţele dramatice trăite de omenire în secolul trecut au dus la definirea principiilor pe ideea responsabilităţii sociale a jurnalistului, principii concretizate în coduri profesionale cu caracter naţional şi internaţional.
