Dan Ionescu: Forța visului, de Geo Constantinescu

coperta Vis visus de d ionescu

Forța visului

 

de Geo Constantinescu

Poetul Dan Ionescu (născut în 1970, în Bălăcița, județul Mehedinți) a debutat în 1995 cu volumul de versuri Biblioteca într-o alocuțiune (Editura Avrămeasa, 1995) în care punea, plin de curaj, problema condiției poetului într-o lume contemporană debusolată, o lume a brutalei abandonări a spiritului și a valorilor tradiționale care, totuși, au definit-o și i-au dat sens. Punctul de vedere al poetului este tonic, sub aparența naivității este absolut încrezător în valoarea perenă a cuvântului și mai ales în nevoia lui de a recupera omenescul din concasoarele unui timp al continuei degradări. Astfel, el redescoperă această lume prin simplul ceremonial (pierdut de mulți dintre contemporanii săi) al lecturii:

„deschid un volum

cu nimb rustic:

Continuă să citești

Film: “Andrei Rubliov” – de Andrei Tarkovsky, Note de vizionare

descărcare
Film: “
Andrei Rubliov” – de Andrei Tarkovsky

Note de vizionare

de Liviu Florian Jianu

A fost Andrei Rubliov un alienat? Sa citim despre alienare:

 “Fundamentul umanităţii stă în solidaritate. Puterea coeziunii sociale provine din tendinţa originară de ataşament şi încredere. Este inevitabil să devii om fără a trece prin coridorul de selecţie al comuniunii. Motorul consistenţei sociale îl reprezintă influenţa. În raport de acest sistem de reproducţie socială se delimitează două inerţii. Inerţia centrifugă a sistemului social poartă numele de alienare. Acest tip de conexiune socială acopera fenomenul rămânerii în afara circuitelor influenţei sociale. Alienarea este o forţa debilă. Reţeaua alienării este slabă şi lipsită de mecanisme de consolidare. Alienarea apare astfel ca o eroare a sistemului, ca un gripaj al angrenajului influenţei sociale. Inerţia centripetă se concentrează în conceptul de putere. Operatorii puterii sunt cei care ştiu şi pot să se aşeze în nodurile de comandă ale influenţei sociale. Orice putere este o putere de influenţare” (pag. 117, Stefan Vladutescu, Comunicare jurnalistica negativa).”

Continuă să citești