Al Gore: UN ADEVĂR INCOMOD

de Mirela Teodorescu

“Există experienţe atât de intense încât, în timp ce le trăieşti, timpul pare a se opri. După ce reîncepe să curgă, iar vieţile  noastre îşi reiau traiectoria normală, experienţele rămân vii, pe vecie alături de noi, pentru că refuză să se piardă în trecut”, astfel îşi începe Al Gore călătoria în timp şi spaţiu pentru a fi convictiv cu noi, locuitorii acestei planete în suferinţă, în lupta pentru salvarea ei. Cartea, Un adevăr incomod –Pericolul planetar reprezentat de încălzirea globală şi posibilele măsuri care pot fi luate  – Editura RAO International Company, 2007 (An Inconvenient Truth: The Planetary Emergency of Global Warming and What We Can Do About It – Rodale Press 2006) este o pledoarie despre felul cum am gestionat resursele celei mai frumoase şi mai primitoare planete din Univers. Lucrarea a fost răsplătită cu Premiul Nobel pentru pace în anul 2007.

Continuă să citești →

Bogdan Mihai Dascălu: Potenţialul de comunicare al incomunicării

                                                                                de Ştefan Vlăduţescu

Caracterizată înainte de toate prin delicateţea raportării la virtual, prin eleganţa stilului şi prin altitudinea meditaţiei, cartea lui Bogdan Mihai Dascălu „Fiul nisipurilor” (Bucureşti, Editura Aura Christi şi Andrei Potlog, 2010) se defineşte ca roman fantasmatic al unor existenţe incomunicabile. Propensiunii prozei româneşti către biografic i se răspunde cu un imaginar plin de reflexivitate. Materia epică este strict organizată de un spirit creator în mod evident şi admirabil axat pe semnificare. Dintre modurile acordării de sens se remarcă simbolizarea, atragerea naturii în inferenţe descriptive, reţinerea de înţelesuri intelectuale din manifestările posturale, kinetice, haptice şi proxemice.

Continuă să citești →

Dorina Antonescu: O lirică situativă

                                                                                 de Ştefan Vlăduţescu

Ceea ce reuşeşte înainte de toate să realizeze poezia Dorinei Antonescu din volumul „La cosit, printre stele” (Drobeta Turnu-Severin, Editura Stef, 2008) este impunerea unei situaţii poetice cu potenţial reflexiv. Este vorba de un eu dematerializat ce s-a ridicat la cer şi care din această poziţie meditează asupra stelelor, asupra lui Dumnezeu, asupra timpului, asupra morţii etc. Acest câştig în ordinea imaginarului estetic este exploatat ulterior de eul liric în a impregna de poeticitate tot ce se invocă, se evocă ori se consemnează ca existent. Obiectele (fiinţe, lucruri şi fenomene naturale) şi evenimentele (fapte ori întâmplări, gesturi sau acţiuni) atrase în  situaţia poetică dobândesc o conotaţie reflexivă. Aceasta este generată în mare parte de chiar situaţia poetică.

Continuă să citești →

Marin Ştefănescu: De la credinţă la ştiinţă şi înapoi

                                                                          de Ştefan Vlăduţescu

Opera lui Marin Ştefănescu (1880-1945) se poate organiza critic prin delimitarea a două perioade: perioada scientist-logică (1910-1920) şi perioada nelogic-creştină (1921-1943). Mersul gândirii lui Ştefănescu este de la credinţă la ştiinţă şi înapoi. Către finalul primei perioade, în articolul „Pentru înţelegerea filosofiei”, el afirma: „filosofia este studiul raportului între ştiinţă şi credinţă”.

Continuă să citești →

LUCIAN BLAGA: Filosofia (I)

de Dan Ionescu

Lucian Blaga reprezintă o fericită întrupare a poetului de geniu cât şi a filosofului format la şcoala filosofică germană postkantiană, deşi Blaga susţinea că „ar fi greşit să mi se spună poet filosof, precum şi filosof poet”. În anii debutului, 1919, Blaga se afirmă ca filosof cu volumul de eseuri Pietre pentru templul meu, dar şi ca poet, prin vol. Poemele luminii, la a cărui apariţie, Tudor Vianu scria: „Bucuria Unirii nu putea veni singură. Iată că a venit şi Blaga”.

Continuă să citești →

FOTO: Mihaela Delamare, Liftul din timp