Foto: Mihaela Delamare, Inimă scufundată

Lester R. Brown: PLANUL 2.0 – Terra, cel mai frumos lucru din Univers!

de Mirela Teodorescu

Lucrarea lui Lester R. Brown-“PLANUL 2.0 – Salvarea unei planete sub presiune şi a unei civilizaţii în impas”  (Bucureşti Editura Tehnică, 2006- “Plan 2.0 – Rescuing a Planet Under Stress and a Civilization in Trouble” –Lester R. Brown, Earth Policy Institute, 2006), “reflectă cu acuitate problemele cu care se confruntă economia mondială, constituind un veritabil avertisment privitor la iminenţa pericolului unui posibil colaps al acesteia”, spune Ion Iliescu în cuvântul de introducere al volumului.

Continuă să citești →

Constantin Pădureanu, Focuri mocnite (Lirică), Editura AIUS, Craiova, 2012, 108 p.

Carte care are ce spune, cu fir narativ, care din lumea satului scoate scene captivante, ale unor timpuri care nu mai sunt. Atât de atractive momentele de inițiere erotică sau de erotism rural amplificat de daruri exotice, încât aș fi vrut să li se consacre mai multe pagini.

Cu o poantă de care s-a ferit să o fixeze bine, dar fină comparativ cu momentul aprig descris, și prin aceasta diferită de finalul marcant din opera La Lilieci, a lui Marin Sorescu, poemele se continuă unele cu altele, adică întâmplarea pe care o aștepți să explodeze într-un text, o regăsești dezlănțuită la câteva pagini mai încolo.  Dan Ionescu

Marian Radu Mocanu, Cenzura a murit, trăiască cenzorii (Documente), Editura EuroPress, București, 2008, 320 p.

Carte cu accent pe document, care în cuprins, sondează epoci diverse, de la instaurarea comunismului încoace. Sunt deschise ușile de birou ale diverselor redacții, din capitală și din provincie. Apar nume importante ale culturii române. Felul de a fi privit noul partid mărturisește în plus față de ele. Comunismul a fost o pârghie de a fi scos răul din om. (Red.).

Foto: Mihaela Delamare, Acoladă marină

Despre faptă și consecință: E legea firii omenești în care stă porunca: faptele tale să fie mulțumirea vieții tale. Ioan Slavici

de Dan Ionescu

Mulțumirea vieții, după cum se formulează aici, este deplasată mai spre amurg, spre pensie, când, salvat tumultului existențial, de atingere a țintelor care au atestat destinul tău în vreo profesie, ai răgazul de a sta pe balconul casei tale simple și de a-ți aminti eventual de propria copilărie. Ca în lirica blagiană, te uiți în jur, dacă nu ai preschimbat casa părintească, și te va uimi diferența dintre lucruri: colosale în ochii tăi de copil, iar azi, minuscule, privite de pe mormanul de ani acumulați (în fire și în felul de a evalua lucrurile). Măsori, cu mintea, distanța dintre emoțiile semnificative din viața personală și în locul tău, al celui care ai viețuit clipa, redescoperi trăsătura morală (gândul acela profund al tău) care a înfruntat momentul. Felul faptei de aspirația morală este dictat. Imaginea realităților care ți-au consumat emoția te recucerește.

Continuă să citești →

Foto: Mihaela Delamare, Vestitorii primăverii

Foto: Mihaela Delamare, Barcă în portul de la Pont-Aven…