Iulian Popescu: Urare simplă

Când aveam șapte ani, am plecat noaptea la denie cu amicul meu Gheorghe. Am prins momentul când s-a cântat Veniți de luați lumină! Hristos a înviat.... Era frumos. Popa avea o voce minunată, bisericuța era plină, toți oamenii se înălțau sufletește. După ce am luat paște, am plecat tot noi doi și ne-am oprit în pădurea dinspre sat. Am stat jos și fiind după minim doua săptămâni de post, ne-am ospătat. Fiecare avea la el: un ou roșu, o felie de cozonac, o bucățică de pește și două fire de leuștean. Și am mâncat asemenea bunătăți, tocmai când se revărsau zorile, iar privighetorile umpleau pădurea de triluri. O adevarată Dumnezeire!

Vă doresc să aveți parte de o Dumnezeire asemănătoare!

Paște fericit!

Iulian Popescu