Flaviu George Predescu: Nu există libertate de unul singur

                                                                                  de Ştefan Vlăduţescu

Cunoscut ca poet al emoţiilor intelectualizate, Flaviu George Predescu debutează ca eseist cu un volum notabil: „Chezăşie pentru libertate” (Cluj-Napoca, Editura Dacia XXI, 2012). Eseul, după cum se ştie, este genul liber al literaturii. Statutul său este unul al nesupunerii la convenţii. Este, totodată, caracterizat de o scriitură la îndemâna libertăţii de exprimare. O libertate suverană a punctului de vedere constituie nucleul activ al eseului. Sub acest aspect, cartea în discuţie dă seama de libertate pe o cale a libertăţii.

Continuă să citești →

Foto: Mihaela Delamare, În fugă

Refrene lirice fulgerânde

de Daniela Gîfu

Hirotonit când ochii mei primeau binecuvântarea luminii, poetul preot Theodor Damian nu conteneşte să surprindă prin cuvântul său. Un cuvânt ce pendulează neîncetat între laic şi mistic, între întuneric şi lumină – Întunericul este / lumina noastră / în timp ce adevărata lumină / ne taie la oase[1] sau Există o lumină dincolo de lumină / acolo unde arderea arde / şi ochiul îşi vede vederea-n retină[2] –, trenând binefăcător suflul liricii blagiene. Metafora dominantă a poeticii blagiene stă sub semnul luminii, un liant al sufletului uman cu lumina începutului: Lumina ce-o simt / năvălindu-mi în piept când te văd, / oare nu e un strop din lumina / creată în ziua dintâi, / din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă[3]?

Continuă să citești →