„Ca într-un țarc se simte Nora, lume-ai dincolo de geamuri”. Aici credem că se ascunde o explicație a gestului ei de a-și fi părăsit familia pentru salvamontistul Doru.

Trăind viața obișnuită a unei adolescente, Norei i se pare că tumultul care până la urmă trebuie trăit este în afara cercului ei existențial. Motivul pe care îl găsește în schimbarea destinului, care părea prestabilit: să devină ingineră, este dragostea pentru Doru. Ea se considera în viața ei simplă adolescentă captivă și începe să refuze totul, numai ca să scape de acel tip de trai. Paradoxal ajunge să trăiască „Proza cea lungă a primei iubiri”, adică dă greș.

Continuă să citești →

William Shakespeare: Romeo și Julieta. Scena sărutului, Actul I, Scena 5, interpretată de Dan Ionescu

Prima întâlnire dintre Romeo și Julieta este la balul familiei Capulet. Cei doi nu se cunosc, iar primul dialog se bazează pe alegorie.

Romeo crede că dacă Julieta acceptă să-i apuce mâna, îi va permite și sărutul, gestul al doilea chipurile! fiind nevinovat, „menit să spele păcatul“ simplei atingeri a mâinilor: „De pângărește mâna-mi sfânta-ți mână, / Să ierți acestor buze ale mele / Cari c-un sărut păcatul vor să-l spele”. Julieta consideră că: „Nu, pelerine, mâna-ți vină n-are” și este bine să se mențină la acest stadiu… de sfințenie. Ea dă un exemplu din repertoriul pelerinilor care, în ritual de salut, „în loc de sărutare, / Se-nchină și-și strâng mâinile fierbinți”, el șmecherește încearcă să își atingă scopurile: „Dar sfinți și pelerini n-au gură oare?”, ea nu cedează și este de o subtilă opinie: „Da, pentru rugăciune, pelerine!” care, prin contrastul exprimat, permite perpetuarea dialogului de tatonare, de atenuare a asperităților posibile.

Continuă să citești →