The communicative instance
Emergenţa comunicării în mod inexplicabil de rapid are loc sub presiunea unei construcţii ce se situează ontologic în prealabilul inţierii unei comunicări. Propensiunea fiinţei umane către comunicare se este un construct cognitiv prealabil. Orice fiinţă umană are impregnate în fondul său cognitiv şi cogitativ structuri de antamare a comunicării. Nucleele prealabile de comunicare apar ca nişte conectori care fac, pasiv, legătura înainte ca “semnalul electric” să fie declanşat. Aceste “cabluri” de conectare prealabile sunt structuri cogitative potenţiale. Fără a fi făcut o şcoală anume, orice persoană are idee cum să realizeze o comunicare. Comunicarea este, în componentele sale bazale, o deprindere, precum mersul pe jos, mersul pe bicilcletă, alergatul etc. Comunicarea nu necesită şcoală şi nici pregătire specială pentru a fi pusă în practică. A comunica este, principial, o deprindere ca oricare alta. De aici decurge faptul că iniţierea şi derularea unei comunicări sunt deprinderi culturale bazale ale fiinţei umane.
