Autorul cărţii lui Iov lasă să se întrezărească un sistem de pârghii cosmice, un background metafizic care a scăpat sistematic nu numai filosofilor catafatici, idealişti (Platon, Descartes, Spinoza, Leibniz etc.),  dar chiar şi apofaticilor, nihiliştilor, subteranilor. Există probabil o arie a spiritului unde nu avem acces la răspunsuri decât printr-un  cod lingvistic complicat, printr-o ,,chineză” a Absolutului. Nagarjuna, scepticii greci, Pirhon, Schopenhauer, Nietzsche sau Cioran au refuzat să înveţe această limbă, s-au împotmolit în fonetica ei.

Continuă să citești →

În perioada de după încheierea studiilor universitare la Budapesta, Jena şi Viena, istoricul şi criticul literar Gheorghe Bogdan-Duică (1866 – 1934) a fost, împreună cu George Coşbuc, unul dintre animatorii revistei „Tribuna” din Sibiu, condusă de Ioan Slavici. Aici publica, în 1891 (anul VIII, nr. 120 – 125), Savitri, tradusă în versuri prin intermediar german. în acelaşi an, traducerea (Prefaţă de Ioan Slavici) apare şi ca broşură, în Biblioteca poporală”  a „Tribunei”, cu titlul: Savitri. Povestire indica din Mahabharata.

Continuă să citești →