Hohote de râs în vitrina universului.
Secvenţe din prietenia ta cu Mihai Eminescu
au fost înregistrate pe casetă, de-un înger.
În fiecare zi o priveşti
şi sub lacrimi, se întrevăd oceane şi glii.
Mai râzi şi ceri de băut
din îngeri, sucul stelar. Îi ciocneşti de bucurie.
Cuvintele folosite evocă o perioadă mai veche și dau impresia de autenticitate a unei lumi aflate la marginea realului cu fantasticul. Pentru locuitorii acestui sat, legendele au importanță și mereu se așteaptă ca fapte fantastice să trăiască și ei, după cum auziseră, în cazul altor consăteni.
I.L.Caragiale abordează cu succes și acest gen de proză, fantastică. Deși pretinde că elaborează pe marginea unui subiect grav, totuși nu-i lipsește umorul, care punctează pasajele esențiale, despre trecutul socrului sau despre propria-i atitudine față de coana Marghioala, căreia i se prezintă „mai mult obraznic decât curățel”.